folosésc v. intr. (d. folos). Aduc folos, îs folositor: leneșu nu folosește nimănuĭ. Cîștig, profit, mă aleg cu, scot un folos: n’am folosit nimica ocolind. V. refl. Utilizez, întrebuințez: la arat ne folosim de plug. Maĭ rar. Profit: nu m’am folosit cu nimica. – Fals v. tr. (după germ. benutzen în Trans. și Buc.). Folosesc o carte, o întrebuințez, o utilizez, mă folosesc de ĭa. – În Ps. Ș. și fălos-.