Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru folosin╚Ť─â

FOLOS├ŹN╚Ü─é, folosin╚Ťe, s. f. 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (├Änv.) Folos. ÔÇô Folosi + suf. -in╚Ť─â.
FOLOS├ŹN╚Ü─é, folosin╚Ťe, s. f. 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (├Änv.) Folos. ÔÇô Folosi + suf. -in╚Ť─â.
FOLOS├ŹN╚Ü─é, folosin╚Ťe, s. f. 1. (Mai ales ├«n leg─âtur─â cu verbele ┬źa avea┬╗, ┬źa da┬╗, ┬źa primi┬╗, ┬źa lua┬╗ etc. ╚Öi precedat totdeauna de ┬ź├«n┬╗) Dreptul de a folosi un bun. Gospod─âriei agricole colective i s-au repartizat 92 hectare teren arabil, care au fost date gospod─âriei ├«n folosin╚Ť─â ve╚Önic─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2832. 2. (├Änvechit) Folos. Grija ╚Öi trebile... Ce aproapelui ╚Öi nou─â nu s├«nt de folosin╚Ť─â. NEGRUZZI, S. II 232.
folos├şn╚Ť─â s. f., g.-d. art. folos├şn╚Ťei; pl. folos├şn╚Ťe
folos├şn╚Ť─â s. f., g.-d. art. folos├şn╚Ťei; pl. folos├şn╚Ťe
FOLOS├ŹN╚Ü─é s. folosire, ├«ntrebuin╚Ťare, utilizare, uz, (├«nv.) uzaj. (Obiecte de strict─â ~.)
FOLOS├ŹN╚Ü─é s. v. avantaj, beneficiu, c├ó╚Ötig, folos, profit.
FOLOS├ŹN╚Ü─é ~e f. 1) v. A FOLOSI. 2) ├«nv. v. FOLOS. /a folosi + suf. ~in╚Ť─â
folosin╚Ť─â f. ├«ntrebuin╚Ťarea ╚Öi posesiunea unui lucru: dreptul de folosin╚Ť─â asupra averii copiilor.
folos├şn╚Ť─â f., pl. e. Folos. Uzufruct.
FOLOSIN╚Ü─é s. folosire, ├«ntrebuin╚Ťare, utilizare, uz, (├«nv.) uzaj. (Obiecte de strict─â ~.)
folosin╚Ť─â s. v. AVANTAJ. BENEFICIU. C├Ä╚śTIG. FOLOS. PROFIT.
FOLOS├ŹN╚Ü─é (< folosi) s. f. (Dr.) 1. Atribut (f─âc├ónd parte ÔÇô al─âturi de posesie ╚Öi dispozi╚Ťie ÔÇô din con╚Ťinutul juridic) al dreptului de proprietate (╚Öi al altor drepturi reale principale: uzufruct, uz, abita╚Ťie etc.), ├«n temeiul c─âruia titularul poate utiliza lucrul potrivit destina╚Ťiei sale ╚Öi poate profita de toate foloasele ╚Öi beneficiile corespunz─âtoare. 2. Drept real de f. = drept real ÔÇ×de tip nouÔÇŁ, similar ├«n con╚Ťinutul s─âu juridic cu dreptul de uzufruct, dar ÔÇô spre deosebire de acesta ÔÇô neopozabil nudului proprietar, conferind titularului (persoan─â fizic─â sau juridic─â de tip ÔÇ×cooperatist-ob╚ÖtescÔÇŁ) atributul de f. (1) asupra unui bun de proprietate de stat atribuit acestuia, cu titlul gratuit sau oneros, cu sau f─âr─â termen, de regul─â cu o destina╚Ťie precis stabilit─â (cel mai adesea pentru construirea de locuin╚Ťe proprietate personal─â sau pentru amplasarea unor obiective social-culturale ori economice).

Folosin╚Ť─â dex online | sinonim

Folosin╚Ť─â definitie

Intrare: folosin╚Ť─â
folosin╚Ť─â substantiv feminin