foliațiune definitie

11 definiții pentru foliațiune

FOLIÁȚIE, foliații, s. f. 1. Mod de așezare a frunzelor în mugure. 2. Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. [Pr.: -li-a-. – Var.: foliațiúne s. f.] – Din fr. foliation.
FOLIAȚIÚNE s. f. v. foliație.
FOLIÁȚIE, foliații, s. f. 1. Mod de așezare a frunzelor în mugure. 2. Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. [Pr.: -li-a-. – Var.: foliațiúne s. f.] – Din fr. foliation.
FOLIAȚIÚNE s. f. v. foliație.
foliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. foliáția (-ți-a), g.-d. art. foliáției; pl. foliáții, art. foliáțiile (-ți-i-)
foliáție s. f. (sil. -li-a-ți-e), art. foliáția (sil. -ți-a), g.-d. art. foliáției; pl. foliáții, art. foliáțiile (sil. -ți-i-)
FOLIÁȚIE s.f. 1. (Biol.) Mod de așezare a frunzelor în mugure. 2. (Geol.) Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. [Gen. -iei, var. foliațiune s.f. / < fr. foliation].
FOLIAȚIÚNE s.f. v. foliație.
FOLIÁȚIE s. f. 1. mod de așezare a frunzelor în mugur. 2. proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. (< fr. foliation)
FOLIÁȚIE ~i f. 1) bot. Mod de așezare a frunzelor la plante. 2) geol. Însușire a unor roci de a se desprinde ușor de pe alte straturi paralele. [Art. foliația; G.-D. foliației; Sil. li-a-ți-e] /<fr. foliation
*foliațiúne f. (fr. foliation, d. lat. folium, foaĭe). Bot. Dispozițiunea foilor pe cotor. Timpu înfrunziriĭ.

foliațiune dex

Intrare: foliație
foliațiune
foliație substantiv feminin
  • silabisire: -li-a-ți-e