foire definitie

2 intrări

19 definiții pentru foire

FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
FOÍRE, foiri, s. f. Acțiunea de a (se) foi2 și rezultatul ei; forfotă, foială. – V. foi2.
FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
FOÍRE, foiri, s. f. Acțiunea de a (se) foi2 și rezultatul ei; forfotă, foială. – V. foi2.
FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Subiectul este o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti. V. furnica. Oamenii, în sumane și cu cușme, foiau, se strecurau in șiraguri dese, grămădindu-se unii în alții. SADOVEANU, O. IV 45. Lumea foia pe jos, fără treabă, și totuși, preocupată. D. ZAMFIRESCU, R. 6. Fetele și flăcăii, gătiți frumos, ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat în toate părțile. CREANGĂ, A. 123. ♦ (Subiectul este locul unde mișună o mulțime) A fi plin de lume care mișună. Cetatea foia de viață. SBIERA, P. 153. O poiană... ce foiește de oameni, ca un roi. ALECSANDRI, P. III 214. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo pînă colo; a se fîțîi. Țîțaca Leona... se foia din odaie în cerdac și din cerdac în odaie. SADOVEANU, N. F. 134. ♦ Fig. A se codi. Aprinde felinarul! Sublocotenentul se cam foia. – Să nu ne vadă, d-le major. D. ZAMFIRESCU, R. 120. ♦ A-și întoarce corpul de pe o parte pe alta, a se mișca, a se învîrti. Jimboreanu se foi în paie, trezindu-se. CAMILAR, N. I 63. Se foi mult pe laiță, pînă ce își dădu seama că toate sînt sărace și necăjite ca și ea. id. TEM. 54. N-am spus eu? a rîs blînd moșneagul, cu gura-i știrbă, foindu-se în rantia-i sură. SADOVEANU, N. P. 357. 3. Tranz. (Cu privire la unele obiecte de îmbrăcăminte) A mișca, a învîrti în jurul corpului. Femeia încercă să rîdă, foindu-și fustele. DUMITRIU, V. L. 40.
FOÍRE s. f. Acțiunea de a (se) foi. Am observat deodată foirea formidabilă a bălții. Toate lighioanele ei de la adîncuri suiau în zig-zaguri spre acele de fulger ale ploii. SADOVEANU, N. F. 74. Foirea urdiei a pornit din nou, ca a unui balaur cu multe capete și labe care se tîrîia prin mlaștină. id. F. J. 762.
foí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 să foiáscă
foíre s. f., g.-d. art. foírii; pl. foíri
foí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 sg. și pl. foiáscă
foíre s. f., g.-d. art. foírii; pl. foíri
FOÍ vb. 1. v. forfoti. 2. a se perpeli, a se răsuci, a se suci, a se zvârcoli, (prin Olt.) a se scârciumi. (Toată noaptea s-a ~ în așternut.)
FOÍRE s. v. forfotă.
A FOÍ1 foiésc intranz. (despre mulțimi de ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a forfoti; a fojgăi; a mișuna; a furnica; a roi; a foșni; a viermui. [Sil. fo-i] /<lat. follire
A FOÍ2 foiésc tranz. (fuste) A face să se înfoaie. [Sil. fo-i] /<lat. follire
A SE FOÍ mă foiésc intranz. 1) A umbla fără astâmpăr (într-un spațiu restrâns); a se fâțâi. 2) A se întoarce mereu de pe o parte pe alta (în așternut); a se zvârcoli. 3) A nu se putea hotărî (dintr-o dată); a sta la cumpănă; a șovăi; a oscila; a pendula; a balansa; a ezita. [Sil. fo-i] /<lat. follire
foì v. Mold. a furnica: poiana ce foiește de oameni ca un roiu AL. [Origină necunoscută].
foĭésc v. intr. (ung. folyni, a se revărsa). Mișun, furnic, mă mișc în coace și’n colo în mare număr: foĭaŭ vermiĭ în cadavru. Îs plin de o mare mulțime care se mișcă: foĭește țara de Jidanĭ. V. refl. (cp. și cu foșnesc, fojgăĭesc). Mă învîrtesc, mă fîțîĭ, mă codesc, mă tot mișc nehotărît: îmbracă-te odată și nu te maĭ foi atîta!
FOI vb. 1. a se agita, a colcăi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovirca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Lumea se ~ pe străzi.) 2. a se perpeli, a se răsuci, a se suci, a se zvîrcoli, (prin Olt.) a se scîrciumi. (Toată noaptea s-a ~ în așternut.)
FOIRE s. agitație, animație, colcăială, foială, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Era o ~ de nedescris pe străzi.)

foire dex

Intrare: foi (vb.)
foi 1 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: foire
foire substantiv feminin