foiță definitie

9 definiții pentru foiță

FOÍȚĂ, foițe, s. f. Diminutiv al lui foaie. 1. Foaie subțire de hârtie. ◊ Foiță de țigară = bucată mică de hârtie specială, foarte subțire, de formă dreptunghiulară, în care se învelește tutunul pentru a face o țigară. ♦ (La pl.; fam., ieșit din uz) Cărți de joc; p. ext. joc de cărți. ♦ Foaie subțire de hârtie roșie, care se folosea în loc de fard. ♦ Foaie subțire de metal. 2. Frunzuliță. 3. (Biol.; în sintagma) Foițe embrionare = straturile de celule (endodermul, ectodermul și mezodermul) ale embrionului în stadiul de gastrulă. – Foaie + suf. -iță.
FOÍȚĂ, foițe, s. f. Diminutiv al lui foaie. 1. Foaie subțire de hârtie. ◊ Foiță de țigară = bucată mică de hârtie specială, foarte subțire, de formă dreptunghiulară, în care se învelește tutunul pentru a face o țigară. ♦ (La pl.; fam., ieșit din uz) Cărți de joc; p. ext. joc de cărți. ♦ Foaie subțire de hârtie roșie, care se folosea în loc de fard. ♦ Foaie subțire de metal. 2. Frunzuliță. 3. (Biol.; în sintagma) Foițe embrionare = straturile de celule (endodermul, ectodermul și mezodermul) ale embrionului în stadiul de gastrulă. – Foaie + suf. -iță.
FOÍȚĂ, foițe, s. f. Diminutiv al lui foaie. 1. Foaie subțire de hîrtie. ◊ Foiță (de țigară) = bucată mică de hîrtie foarte subțire, de formă dreptunghiulară, în care se învelește tutunul ca să se facă o țigară. Dă-mi... o foiță, că jurnalul ăsta mi-a ars gîtul. PREDA, Î. 111. Cel mai înalt se depărta încet, răsucind între degete o foiță de țigară. BART, S. M. 67. ♦ (La pl., familiar, ieșit din uz) Cărți de joc; p. ext. joc de cărți. Totodată, Acrivița mai căzuse și la darul foițelor: casa plină de jucători, masă lîngă masă. CARAGIALE, O. III 34. ♦ Foaie subțire de hîrtie roșie folosită în loc de fard. Aveau voie astăzi să dea și cu puțină pudră pe obraz și să-și coloreze buzele cu foiță. PAS, Z. I 121. Chiar de n-ar avea sprincenile trase ca din condei, și buzele rumene ca bobocul de trandafir cînd crapă de fierbințeala soarelui, tot n-ar da cu foiță și cu muc de lumînare. DELAVRANCEA, S. 9. Surda ostenești tu babă cu ale tale albeli În deșert sînt și degeaba foițe și rumeneli! PANN, P. V. I 172. ♦ Foaie subțire de metal. Foiță de staniol. 2. (Uneori servind ca element de introducere în poezia populară) Frunzuliță. Foiță verde de fragă, Că i-am fost iubită dragă; Foiță verde de-alună, Că i-am fost mîndruță bună. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253. Prin desiș Miu umbla, Cu foițe că-m plesnea, De departe s-auzea. ȘEZ. IV 130.
foíță s. f., g.-d. art. foíței; pl. foíțe
foíță s. f., g.-d. art. foíței; pl. foíțe
FOÍȚĂ s. pelur. (A împacheta ceva în ~.)
foiță f. 1. foaie mică și subțire: foiță de țigară; 2. foileton; 3. foaie de notat; 4. pl. suliman în foi: foițe și rumeneală PANN; 5. pl. (ironic) cărți de joc: are și patima foițelor CAR.; 6. scoarțe cu alesături.
foíță f., pl. e (d. foaĭe). Foaĭe mică: foiță de hîrtie de țigară, dă-mĭ o foiță să scriŭ ceva. Iron. Carte de joc: acestuĭ om îĭ plac foițele. Foĭleton. Foĭ de suliman roș, frunzișoară. Pl. Macat îngust la țară.
a face o foiță expr. (cart.) a participa la o partidă de cărți (mai ales de pocher).

foiță dex

Intrare: foiță
foiță substantiv feminin