foișor definitie

12 definiții pentru foișor

FOIȘÓR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului), cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane; cerdac, pridvor. 2. Construcție izolată în curtea sau în grădina unei case; pavilion, chioșc. ♦ Turn. ◊ (Înv.) Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. [Pr.: fo-i-] – Din magh. folyosó.
FOIȘÓR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului), cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane; cerdac, pridvor. 2. Construcție izolată în curtea sau în grădina unei case; pavilion, chioșc. ♦ Turn. ◊ (Înv.) Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. [Pr.: fo-i-] – Din magh. folyosó.
FOIȘÓR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă, în general ridicată mult deasupra pămîntului, cu acoperișul susținut de stîlpi sau coloane; cerdac (2), pridvor. V. balcon. Dac-aș ști că vii, Te-aș pîndi din foișor Peste străzile deșarte, Să te prindă de departe Dorul meu nerăbdător. CAZIMIR, L. U. 47. Ședea spînul, împreună cu moșu-său și cu verele sale, sus, într-un foișor. CREANGĂ, P. 228. 2. Construcție izolară; pavilion, chioșc. Iată foișorul cu turnul pătrat, călare peste poartă, și acolo în turn, odaia în care Tudor Vladimirescu a dormit ultima lui noapte. V. ROM. septembrie 1953, 82. Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț. COȘBUC, P. I 56. Și fata aceea trăie într-un foișor. ȘEZ. IX 20. ♦ Turn. ◊ (Învechit) Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. Cadranul transparent de pe foișorul de foc arătă unu ș-un sfert. CARAGIALE, O. II 14. – Pronunțat: fo-i-.
foișór (fo-i-) s. n., pl. foișoáre
foișór s. n. (sil. fo-i-), pl. foișoáre
FOIȘÓR s. 1. (pop.) târnaț. (~ la o casă țărănească.) 2. v. pavilion. 3. turn. (~ de pază.)
foișór (foișoáre), s. n.1. Turn. – 2. Mansardă, cameră amplasată în podul unei case. – 3. Chioșc, pavilion. – 4. Clopotniță separată de biserică. Mag. folyosó „coridor, galerie” (Cihac, II, 500; DAR). Este puțin probabilă der. pe care o propune Bogrea, Dacor., VI, 274, de la foaie, prin intermediul lui foiș „frunziș”.
FOIȘÓR ~oáre n. 1) Construcție ușoară și pitorească într-o grădină, într-un parc sau în curtea unei case, care servește, de regulă, ca adăpost; chioșc; pavilion. 2) Terasă deschisă cu balustradă, cu acoperiș susținut de stâlpi, situată în fața intrării principale a unei case; cerdac; pridvor. [Sil. fo-i-] /<ung. folyosó
foișor n. 1. balcon: foișor de foc, observatoriu pentru incendiu; 2. ceardacul sau pridvorul unei case țărănești. [Derivat din foiș, frunziș: primitiv încăpere de grădină, chioșc].
foișór n., pl. oare (ung. folyosó, galerie, coridor, d. folyosni, a curge încet, folyos, lichid. Cp. cu coridor). Vechĭ. Azĭ Trans. Sală, salon. Balcon. Munt. Mold. Pavilion, chioșc. Turn de observațiune: foișor de foc (de incendiŭ). – Și fu- (CL. 3, 1919, 247).
FOIȘOR s. 1. (pop.) tîrnaț. (~ la o casă țărănească.) 2. cerdac, chioșc, pavilion, (Transilv.) filigorie. (Un ~ într-un parc.) 3. turn. (~ de pază.)
Foișorul de Foc expr. (er., glum.) penis.

foișor dex

Intrare: foișor
foișor substantiv neutru
  • silabisire: fo-i-