fofelnițe definitie

12 definiții pentru fofelnițe

FOFÉLNIȚĂ, fofelnițe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vârtelniței, pe care sunt așezate cele patru fofeze. 2. Cuțitul meliței. 3. Fig. Gură (ca organ al vorbirii). – Fofează + suf. -elniță. Cf. vârtelniță.
FOFÉLNIȚĂ, fofelnițe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vârtelniței, pe care sunt așezate cele patru fofeze. 2. Cuțitul meliței. 3. Fig. Gură (ca organ al vorbirii). – Fofează + suf. -elniță. Cf. vârtelniță.
FOFÉLNIȚĂ, fofelnițe, s. f. 1. (La războiul de țesut) Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vîrtelniței pe care sînt așezate cele patru fofeze. 2. Limba, cuțitul meliței. 3. Fig. Gură (care vorbește mult). Cum îi toacă franțuzește în salon fofelnița, Repede, precum la țară, toamna, bate melița. BELDICEANU, P. 120.
fofélniță s. f., g.-d. art. fofélniței; pl. fofélnițe
fofélniță s. f., g.-d. art. fofélniței; pl. fofélnițe
FOFÉLNIȚĂ s. v. aripă, cruce, cuțit, gură, limbă, spetează.
FOFÉLNIȚE s. pl. v. aripi.
FOFÉLNIȚĂ ~e f. 1) Parte a vârtelniței constând din două brațe încrucișate, pe care se pun cele patru fofeze. 2) Limba meliței. 3) fig. Gură care vorbește mult. /fof[ează] + suf. ~el + suf. ~niță
fofelniță f. Mold. 1. aripa vârtelniții; 2. fig. toacă-gura. [V. fofează].
fofeáză f., pl. eze (imit. ca și pupăză, pin aluz. la mișcările și zgomotu eĭ, și rudă și cu goglează, ca glomotoc cu folmotoc). Aripă de la roata moriĭ saŭ de la vîrtelniță. Tut. Spetează, șindilă de cele marĭ (doŭă la număr) la zmeŭ. A-țĭ merge gura ca fofeaza (saŭ ca melița), a vorbi mult și răpede. – Și fofélniță, f., pl. e: începu să-ĭ umble gura ca o fofelniță (Neam. Rom. Lit. 2, 810). Și fufează (Vechĭ).
fofelniță s. v. ARIPĂ. CRUCE. CUȚIT. GURĂ. LIMBĂ. SPETEAZĂ.
FOFELNIȚE s. pl. (TEHN.) aripi (pl.), crucișe (pl.), cumpene (pl.), răscruci (pl.), speteze (pl.). (~ la războiul de țesut.)

fofelnițe dex

Intrare: fofelniță
fofelniță substantiv feminin