FOCÓS2, -OÁSĂ, focoși, -oase, adj. 1. Plin de foc (II 1); înfocat, înflăcărat. V. pasionat. Îndată după primele începuturi focoase închinate romantismului, genialul Pușkin se statornicește in realități. SADOVEANU, E. 209. 2. (Neobișnuit) Roșu ca focul, aprins. Luna e plină de raze – sub căldura-i – argintoase, Orice stea e-o piatră scumpă – iară florile focoase Giuvaeruri umezite cu luminile adînci. EMINESCU, O. IV 127.