Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru focos

FOC├ôS, -O├üS─é, foco╚Öi, -oase, adj., s. n. 1. Adj. Plin de foc1 (II 1); ├«nfocat, ├«nfl─âc─ârat. 2. Adj. (Rar) Ro╚Öu ca focul1; aprins. 3. S. n. Dispozitiv de aprindere a ├«nc─ârc─âturii explozive (la grenade, bombe, mine etc.). ÔÇô Foc1 + suf. -os.
FOC├ôS, -O├üS─é, foco╚Öi, -oase, adj., s. n. 1. Adj. Plin de foc1 (II 1); ├«nfocat, ├«nfl─âc─ârat. 2. Adj. (Rar) Ro╚Öu ca focul1; aprins. 3. S. n. Dispozitiv de aprindere a ├«nc─ârc─âturii explozive (la grenade, bombe, mine etc.). ÔÇô Foc1 + suf. -os.
FOCÓS1, focoase, s. n. Dispozitiv de aprindere a încărcăturii explozive (la grenade, bombe, proiectile de tun, mine, torpile etc.).
FOC├ôS2, -O├üS─é, foco╚Öi, -oase, adj. 1. Plin de foc (II 1); ├«nfocat, ├«nfl─âc─ârat. V. pasionat. ├Ändat─â dup─â primele ├«nceputuri focoase ├«nchinate romantismului, genialul Pu╚Ökin se statornice╚Öte in realit─â╚Ťi. SADOVEANU, E. 209. 2. (Neobi╚Önuit) Ro╚Öu ca focul, aprins. Luna e plin─â de raze ÔÇô sub c─âldura-i ÔÇô argintoase, Orice stea e-o piatr─â scump─â ÔÇô iar─â florile focoase Giuvaeruri umezite cu luminile ad├«nci. EMINESCU, O. IV 127.
focós1 adj. m., pl. focóși; f. focoásă, pl. focoáse
focós2 s. n., pl. focoáse
focós adj. m., pl. focóși; f. sg. focoásă, pl. focoáse
focós s. n., pl. focoáse
FOCÓS adj. 1. aprig, nestăpânit, sălbatic, sireap, vijelios, (înv.) zmeios. (Un armăsar ~.) 2. v. iute. 3. v. entuziast.
FOCÓS s. n. dispozitiv de aprindere a încărcăturii explozive la proiectilele de artilerie, la bombe, mine etc. (< foc + -os)
FOC├ôS1 ~o├íse n. Dispozitiv pentru detona╚Ťia ├«nc─ârc─âturilor explozive (din bombe, proiectile etc.). /foc + suf. ~os
FOC├ôS2 ~o├ís─â (~├│╚Öi, ~o├íse) 1) rar Care este de culoarea focului; ro╚Öu ca focul; ro╚Öu-aprins. 2) fig. (despre fiin╚Ťe) Care are (mult) foc; cu foc; plin de energie. /foc + suf. ~os
focos a. 1. plin de foc: ochi focoși; 2. fig. înfocat.
foc├│s, -o├ís─â adj. (d. foc). Plin de foc, de str─âlucire, ├«nfocat: och─ş foco╚Ö─ş.
FOCOS adj. 1. aprig, nest─âp├«nit, s─âlbatic, sireap, vijelios, (├«nv.) zmeios. (Un arm─âsar ~.) 2. iute, sprinten, (pop.) ortoman. (Un cal ~) 3. av├«ntat, entuziasmat, entuziast, fervent, ├«nfl─âc─ârat, ├«nfocat, ├«nsufle╚Ťit, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arz─âtor, fierbinte, ├«naripat. (Cuvinte ~; un discurs ~.)
focos, focoase s. n. 1. (intl.) pistol. 2. (prin ext.) arm─â de foc. 3. (er.) penis.

Focos dex online | sinonim

Focos definitie

Intrare: focos
focos adjectiv substantiv neutru