Definiția cu ID-ul 794131:
foc n.
1. căldură luminoasă, însoțită adesea de flacări, care se desvoltă prin combustiunea corpurilor;
focuri nestinse, emanațiuni de gaze printre crăpăturile straturilor și stâncilor din regiunile petrolifere;
2. materii în combustiune: foc din lemne, din cărbuni;
3. incendiu: focul cel mare din București;
4. descărcătura unei puști: a tras două focuri;
armă de foc, pistol, pușcă, carabină;
foc de artificii, produs la serbări publice din preparațiuni speciale și prezentând imagini de forme și de colori variate;
5. lustru: focul pietrelor prețioase;
6. fig. ardoare, vioiciune: în focul povestirii, în focul tinereții;
foc sacru, vocațiune sau geniu (imagine luată din cultul Vestei);
7. mâhnire adâncă, necaz: i-am spus tot focul;
8. pacoste: ce foc pe Ionică! CAR. [Lat. FOCUS, vatră și focul din vatră]. ║ adv. foarte: s’a supărat foc, urîtă foc, foc de urîtă CR.;
a se face foc și pară (foc și pârjol), a se aprinde de mânie.
Foc dex online | sinonim
Foc definitie