focău, focăi, s.m. (reg.) cal de culoare galbenă; foacă.

2) făcắŭ și focắŭ adj. m. (ung. fakó). Trans. Pămîntiŭ, întunecat, negricĭos: e cam focăŭ la față. Despre oĭ, cu lîna gălbuĭe întunecată.

focắŭ, V. făcăŭ.

focắu, (facău), adj. – (reg.) De culoare sură (ALR, 1956: 276). De culoare roșie ce bate spre galben. – Din magh. fakó „incolor, șters” (Scriban, MDA).

focắu, (facău), adj. – De culoare roșie ce bate spre galben. – Din magh. fakó.