Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru foarfece

FOÁRFEC s. m. v. foarfecă.
FO├üRFEC─é, foarfeci, s. f. 1. Unealt─â sau ma╚Öin─â-unealt─â pentru t─âiat, ac╚Ťionat─â manual sau mecanic, compus─â din dou─â lame t─âioase suprapuse, av├ónd fiecare c├óte un m├óner inelar ╚Öi fiind unite ├«ntre ele la mijloc cu un ╚Öurub. ÔÖŽ S─âritur─â care se execut─â ridic├ónd picioarele unul dup─â altul, ca mi╚Öcarea lamelor unei foarfeci, practicat─â ├«n unele sporturi. 2. (Ec.; ├«n sintagma) Foarfeca sau foarfecele pre╚Ťurilor = decalaj ├«ntre diferite pre╚Ťuri. 3. Nod marin─âresc format din dou─â sau din trei bucle, folosit la legarea unei par├óme. 4. (Bot.; ├«n compusul) Foarfeca-b─âl╚Ťii = plant─â acvatic─â (submers─â), cu frunze rigide din╚Ťate, cu flori albe, deschise la suprafa╚Ťa apei (Stratiotes aloides). ÔÇô [Var.: fo├írfece (pl. foarfece), s. n., fo├írfec s. m.] ÔÇô Lat. forfex, -icis.
FOÁRFECE s. n. v. foarfecă.
FORFEC├ü, fo├írfec, vb. I. 1. Tranz. A t─âia ├«n buc─â╚Ťi cu foarfeca sau cu alt obiect t─âios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o oper─â literar─â sau ╚Ötiin╚Ťific─â cu o minu╚Ťiozitate exagerat─â, cu scopul de a o critica ╚Öi de a o pune ├«ntr-o lumin─â defavorabil─â. ÔÖŽ A critica aspru, a mustra cu severitate. ÔÖŽ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, f─âr─â ├«ncetare (b├órfind, clevetind); a bodog─âni. ÔÇô Lat. forficare.
FOÁRFEC s. m. v. foarfece.
FOÁRFECĂ s. f. v. foarfece.
FO├üRFECE, foarfece, s. n. 1. Unealt─â sau ma╚Öin─â unealt─â pentru t─âiat, ac╚Ťionat─â manual sau mecanic, compus─â din dou─â lame t─âioase suprapuse, av├ónd fiecare c├óte un m├óner inelar ╚Öi fiind unite ├«ntre ele la mijloc cu un ╚Öurub. ÔÖŽ (├Än forma foarfec─â) S─âritur─â care se execut─â ridic├ónd picioarele unul dup─â altul, ca mi╚Öcarea lamelor unui foarfece, practicat─â ├«n unele sporturi. 2. (Ec.; ├«n sintagma) Foarfeca sau foarfecele pre╚Ťurilor = decalaj ├«ntre diferite pre╚Ťuri. 3. Nod marin─âresc format din dou─â sau din trei bucle, folosit la legarea unei par├óme. 4. (Bot.; ├«n compusul) Foarfeca-b─âl╚Ťii = plant─â acvatic─â (submers─â), cu frunze rigide din╚Ťate, cu flori albe, deschise la suprafa╚Ťa apei (Stratiotes aloides). [Var.: fo├írfec─â, foarfeci, s. f., fo├írfec s. m.] ÔÇô Lat. forfex, -icis.
FORFEC├ü, fo├írfec, vb. I. 1. Tranz. A t─âia ├«n buc─â╚Ťi cu foarfecele sau alt obiect t─âios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o oper─â literar─â sau ╚Ötiin╚Ťific─â cu o minu╚Ťiozitate exagerat─â, cu scopul de a o critica ╚Öi de a o pune ├«ntr-o lumin─â defavorabil─â. ÔÖŽ A critica aspru, a mustra cu severitate. ÔÖŽ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, f─âr─â ├«ncetare (b├órfind, clevetind); a bodog─âni ÔÇô Din lat. forficare.
FOÁRFEC s. m. v. foarfece.
FOÁRFECĂ s. f. v. foarfece.
FO├üRFECE, foarfece, s. n. (╚śi ├«n forma foarfec─â s. f.) Unealt─â sau ma╚Öin─â-unealt─â pentru t─âiat, compus─â din dou─â lame t─âioase ├«ncruci╚Öate, av├«nd fiecare c├«te un m├«ner inelar ╚Öi fiind unite ├«ntre ele la mijloc printr-un ╚Öurub. Cuconu Grigore era g─âtit... cu barba ├«ndreptat─â din ╚Ť─âc─âneala foarfecelui lui Lupu-b─ârbierul. SADOVEANU, O. IV 89. Treci foarfecile tale prin barba lui de ╚Ťap. MACEDONSKI, O. I 169. Am cerut o c├ó╚Ťuie ╚Öi foarfeci; am t─âiat f─âr├«mele scrisoarea. NEGRUZZI, S. I 66. ÔÇô Variante: fo├írfec─â, foarfeci (SAHIA, U.R.S.S. 180, HOGA╚ś, DR. II 172), s. f., fo├írfec, foarfeci (MARIAN, S. 61), s. m.
FORFEC├ü, fo├írfec, vb. I. 1. Tranz. A t─âia ├«n buc─â╚Ťi cu foarfecele, p. ext. cu alt obiect t─âios. Femeiu╚Öca acestui insect foarfec─â... cozile frunzelor de vie. MARIAN, INS. 87. Voinicul ├«ncepu a forfeca scorpia cu palo╚Öul. SEVASTOS, la TDRG. ÔŚŐ Fig. Luna de argint Pe-un cer de sticl─â alb─âstrie Forfeca cu gra╚Ťie contururi Pentru fiecare ram ╚Öi floare. CAMIL PETRESCU, V. 25. 2. Tranz. Fig. A cerceta cu minu╚Ťiozitate exagerat─â, cu inten╚Ťii ostile, cu scopul de a distruge. ├Äl vezi r─â╚Ťoindu-se pe trei coloane ╚Öi forfec├«nd ├«n dreapta ╚Öi ├«n st├«nga nop╚Ťile de osteneal─â ale vreunui nenorocit de scriitor. VLAHU╚Ü─é, O. A. 211. A critica aspru, a mustra cu severitate. ÔÖŽ (Rar) A bate. I-au sc─ârm─ânat cum se cade ╚Öi i-au forfecat de le-au mers peticele. MARIAN, O. I 125. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, f─âr─â ├«ncetare (b├«rfind, clevetind); a bodog─âni. Baba se strecur─â p├«n─â la m─âtu╚Öa Anghelina. Acolo, se a╚Öez─â pe un sc─âunel ╚Öi ├«ncepu s─â foarfece din gur─â. SADOVEANU, O. II 100.
forfecá (a ~) vb., ind. prez. 3 foárfecă, 1 pl. forfecắm; conj. prez. 3 să foárfece
foárfece s. n., pl. foárfece; art. sg. și pl. foárfecele
forfecá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. foárfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. foárfece
FOÁRFECE s. v. clește.
FO├üRFECE1 ~ n. 1) Unealt─â de t─âiat, format─â din dou─â lame ascu╚Ťite, unite cruci╚Ö cu un ╚Öurub ╚Öi prev─âzute fiecare cu c├óte un m├óner inelar. 2) Exerci╚Ťiu care red─â mi╚Öcarea lamelor unei asemenea unelte, const├ónd ├«n ridicarea pe r├ónd a picioarelor. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis
FO├üRFECE2 n. mai ales art. 1) Dans popular executat de b─ârba╚Ťi ├«n semicerc ├«ntr-un tempo rapid. 2) Melodie dup─â care se execut─â acest dans. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis
A FORFEC├ü fo├írfec 1. tranz. 1) A t─âia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascu╚Ťit). ~ h├órtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (├«ndrug├ónd minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare
A SE FORFECÁ mă foárfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficare
forfec├á v. 1. a t─âia cu foarfecele, a t─âia ├«n buc─â╚Ťi; 2. fig. a mustra, a bate. [Lat. vulg. FORFICARE].
fo├írfec, a -├í v. tr. (lat. f├│rfico, -├íre. ÔÇô Foarfec, foarfec─ş, foarfec─â, forfec─âm, forfeca╚Ť─ş; forfecam; s─â foarfec). Ta─ş cu foarfecele. Fig. Critic aspru.
foárfecă, V. foarfece.
fo├írfece (oa dift.) n., pl. tot a╚Öa, ca nume, foale, cle╚Öte (lat. f┼Ćrfex, f├│rficis a.├«, d. f┼Ćrceps, f├│rcipis, cle╚Öte, din *formiceps [f┼Ćrmus, ferbinte, ╚Öi capere, a apuca]; it. f├│rbici, fr. forces. V. forceps, principe, ├«ncap, ├«ncep). Un instrument compus din do┼ş─â cu╚Ťite unite pintrÔÇÖun cu─ş ╚Öi care se str├«ng ca ni╚Öte f─âlc─ş c├«nd t─â─şem cu ele p├«nz─â, h├«rtie, ─şarb─â, ╚Ö. a. ÔÇô Se zice ob. foarfecele mele (pl.), care a fost considerat ca un f. pl. Apo─ş, nearticulat, sÔÇÖa zis foarfec─ş, ╚Öi de aci un no┼ş f. foarfec─â, pl. ─ş (sa┼ş direct dup─â lat. forfex [f.], ca salc─â, nuc─â).
FOARFECE s. (ANAT.) clește. (~ la rac, crab.)
STRATIOTES L., STRATIOTES, FOARFECA B─éL╚ÜII, fam. Hydrocharitaceae. Gen care are o singur─â specie: Stratiotes aloides L. Originar─â din Europa, Caucaz, Siberia de V, plant─â erbacee, peren─â, acvatic─â, p├«n─â la 0,50 m ├«n─âl╚Ťime. Frunze erecte, rigide, liniar-lanceolate, cu 3 muchii, din╚Ťat-spinoase pe margine, a╚Öezate ├«n rozete bazilare, v├«rfurile ies din ap─â. ├Änflore╚Öte vara. Flori dioice, albe, se deschid la suprafa╚Ťa apei. Plantele mascule au 2 sau mai multe flori pe un peduncul prelungit, 3 sepale lunguie╚Ťe, 3 petale mai mari, rotund-invers-ovate, 12 stamine ├«nconjurate de cca 30 filamente galbene. Plantele femele au flori solitare, uneori c├«te 2 scurt-stile crestate, ├«nconjurate de cca 30 filamente, pedunculate, ovar lunguie╚Ť aproape sesil, 6 stile crestate, ├«nconjurate de cca 30 filamente. Fruct, capsul─â zemoas─â, ovat─â, cu 4 muchii.

Foarfece dex online | sinonim

Foarfece definitie

Intrare: foarfec─â (pl. -ce)
foarfec─â pl. -ce
Intrare: foarfece
foarfec
foarfece substantiv neutru
Intrare: forfeca
forfeca verb grupa I conjugarea I