Dicționare ale limbii române

2 intrări

22 definiții pentru foarfec

FOÁRFEC s. m. v. foarfecă.
FOÁRFECĂ, foarfeci, s. f. 1. Unealtă sau mașină-unealtă pentru tăiat, acționată manual sau mecanic, compusă din două lame tăioase suprapuse, având fiecare câte un mâner inelar și fiind unite între ele la mijloc cu un șurub. ♦ Săritură care se execută ridicând picioarele unul după altul, ca mișcarea lamelor unei foarfeci, practicată în unele sporturi. 2. (Ec.; în sintagma) Foarfeca sau foarfecele prețurilor = decalaj între diferite prețuri. 3. Nod marinăresc format din două sau din trei bucle, folosit la legarea unei parâme. 4. (Bot.; în compusul) Foarfeca-bălții = plantă acvatică (submersă), cu frunze rigide dințate, cu flori albe, deschise la suprafața apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foárfece (pl. foarfece), s. n., foárfec s. m.] – Lat. forfex, -icis.
FOÁRFECE s. n. v. foarfecă.
FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfeca sau cu alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni. – Lat. forficare.
FOÁRFEC s. m. v. foarfece.
FOÁRFECE, foarfece, s. n. 1. Unealtă sau mașină unealtă pentru tăiat, acționată manual sau mecanic, compusă din două lame tăioase suprapuse, având fiecare câte un mâner inelar și fiind unite între ele la mijloc cu un șurub. ♦ (În forma foarfecă) Săritură care se execută ridicând picioarele unul după altul, ca mișcarea lamelor unui foarfece, practicată în unele sporturi. 2. (Ec.; în sintagma) Foarfeca sau foarfecele prețurilor = decalaj între diferite prețuri. 3. Nod marinăresc format din două sau din trei bucle, folosit la legarea unei parâme. 4. (Bot.; în compusul) Foarfeca-bălții = plantă acvatică (submersă), cu frunze rigide dințate, cu flori albe, deschise la suprafața apei (Stratiotes aloides). [Var.: foárfecă, foarfeci, s. f., foárfec s. m.] – Lat. forfex, -icis.
FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni – Din lat. forficare.
FOÁRFEC s. m. v. foarfece.
FOÁRFECE, foarfece, s. n. (Și în forma foarfecă s. f.) Unealtă sau mașină-unealtă pentru tăiat, compusă din două lame tăioase încrucișate, avînd fiecare cîte un mîner inelar și fiind unite între ele la mijloc printr-un șurub. Cuconu Grigore era gătit... cu barba îndreptată din țăcăneala foarfecelui lui Lupu-bărbierul. SADOVEANU, O. IV 89. Treci foarfecile tale prin barba lui de țap. MACEDONSKI, O. I 169. Am cerut o câțuie și foarfeci; am tăiat fărîmele scrisoarea. NEGRUZZI, S. I 66. – Variante: foárfecă, foarfeci (SAHIA, U.R.S.S. 180, HOGAȘ, DR. II 172), s. f., foárfec, foarfeci (MARIAN, S. 61), s. m.
FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfecele, p. ext. cu alt obiect tăios. Femeiușca acestui insect foarfecă... cozile frunzelor de vie. MARIAN, INS. 87. Voinicul începu a forfeca scorpia cu paloșul. SEVASTOS, la TDRG. ◊ Fig. Luna de argint Pe-un cer de sticlă albăstrie Forfeca cu grație contururi Pentru fiecare ram și floare. CAMIL PETRESCU, V. 25. 2. Tranz. Fig. A cerceta cu minuțiozitate exagerată, cu intenții ostile, cu scopul de a distruge. Îl vezi rățoindu-se pe trei coloane și forfecînd în dreapta și în stînga nopțile de osteneală ale vreunui nenorocit de scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. 211. A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. I-au scărmănat cum se cade și i-au forfecat de le-au mers peticele. MARIAN, O. I 125. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bîrfind, clevetind); a bodogăni. Baba se strecură pînă la mătușa Anghelina. Acolo, se așeză pe un scăunel și începu să foarfece din gură. SADOVEANU, O. II 100.
forfecá (a ~) vb., ind. prez. 3 foárfecă, 1 pl. forfecắm; conj. prez. 3 să foárfece
foárfece s. n., pl. foárfece; art. sg. și pl. foárfecele
forfecá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. foárfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. foárfece
FOÁRFECE s. v. clește.
FOÁRFECE1 ~ n. 1) Unealtă de tăiat, formată din două lame ascuțite, unite cruciș cu un șurub și prevăzute fiecare cu câte un mâner inelar. 2) Exercițiu care redă mișcarea lamelor unei asemenea unelte, constând în ridicarea pe rând a picioarelor. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis
FOÁRFECE2 n. mai ales art. 1) Dans popular executat de bărbați în semicerc într-un tempo rapid. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis
A FORFECÁ foárfec 1. tranz. 1) A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuțit). ~ hârtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (îndrugând minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare
A SE FORFECÁ mă foárfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficare
forfecà v. 1. a tăia cu foarfecele, a tăia în bucăți; 2. fig. a mustra, a bate. [Lat. vulg. FORFICARE].
foárfec, a v. tr. (lat. fórfico, -áre. – Foarfec, foarfecĭ, foarfecă, forfecăm, forfecațĭ; forfecam; să foarfec). Taĭ cu foarfecele. Fig. Critic aspru.
foárfece (oa dift.) n., pl. tot așa, ca nume, foale, clește (lat. fŏrfex, fórficis a.î, d. fŏrceps, fórcipis, clește, din *formiceps [fŏrmus, ferbinte, și capere, a apuca]; it. fórbici, fr. forces. V. forceps, principe, încap, încep). Un instrument compus din doŭă cuțite unite pintr’un cuĭ și care se strîng ca niște fălcĭ cînd tăĭem cu ele pînză, hîrtie, ĭarbă, ș. a. – Se zice ob. foarfecele mele (pl.), care a fost considerat ca un f. pl. Apoĭ, nearticulat, s’a zis foarfecĭ, și de aci un noŭ f. foarfecă, pl. ĭ (saŭ direct după lat. forfex [f.], ca salcă, nucă).
FOARFECE s. (ANAT.) clește. (~ la rac, crab.)

Foarfec dex online | sinonim

Foarfec definitie

Intrare: foarfece
foarfec
foarfece substantiv neutru
Intrare: forfeca
forfeca verb grupa I conjugarea I