Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru foamete

FO├üMETE s. f. Lips─â mare, general─â ╚Öi prelungit─â de hran─â. ÔÇô Cf. foame.
FO├üMETE s. f. Lips─â mare, general─â ╚Öi prelungit─â de hran─â. ÔÇô Cf. foame.
FO├üMETE s. f. Lips─â mare, general─â ╚Öi prelungit─â de produse alimentare. Foamete mare era ├«n sat, s-a ├«ng─âlbenit de necaz codrul ╚Öi omul. CAMILAR, TEM. 58. Lipsa ╚Öi foametea i se ├«nf─â╚Ťo╚Öeaz─â. NEGRUZZI, S. I 300. ÔŚŐ (Personificat) Pesemne c-aista-i Fl─âm├«nzil─â, foametea, sac f─âr─â fund sau cine mai ╚Ötie ce pricopsal─â a fi. CREANG─é, P. 241.
foámete s. f., g.-d. art. foámetei
foámete s. f., g.-d. art. foámetei
FOÁMETE s. (înv., în Mold.) flămânjune.
FOÁMETE f. 1) Lipsă mare și de lungă durată de produse alimentare. 2) Perioadă de timp când au avut loc asemenea lipsuri. Pe timpul ~i. 3) fig. fam. Persoană căreia mereu îi este foame. [Sil. foa-me-] /<lat. fames, ~itis
foamete f. lips─â total─â de proviziuni, ├«ntrÔÇÖo ╚Ťar─â. [Deriva╚Ťiune din foame sub influen╚Ťa analogic─â a finalei din secet─â].
fo├ímete f., pl. (d. foame). Mare lips─â de alimente ├«ntrÔÇÖo ╚Ťar─â.
FOAMETE s. (înv., în Mold.) flămînjune.

Foamete dex online | sinonim

Foamete definitie

Intrare: foamete
foamete substantiv feminin