Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru foame

FO├üME s. f. 1. Stare func╚Ťional─â periodic─â a organismului care se manifest─â prin senza╚Ťia nevoii de a m├ónca. 2. Fig. Dorin╚Ť─â nest─âvilit─â, poft─â lacom─â; l─âcomie. ÔÇô Lat. fames, -is.
FO├üME s. f. 1. Stare func╚Ťional─â periodic─â a organismului care se manifest─â prin senza╚Ťia nevoii de a m├ónca. 2. Fig. Dorin╚Ť─â nest─âvilit─â, poft─â lacom─â; l─âcomie. ÔÇô Lat. fames, -is.
FO├üME s. f. (Construit de obicei cu verbul ┬źa fi┬╗ ╚Öi cu subiectul logic ├«n cazul dativ) 1. Senza╚Ťia nevoii de a m├«nca. Nu mi-i foame, r─âspunse r├«z├«nd fata. SADOVEANU, B. 21. V─â e foame, spunea ea, ╚Ötiu, a╚Ötepta╚Ťi, nu mai e mult. ╚śi judec─â ├«n mintea ei cum are s─â le ast├«mpere foamea. SAHIA, N. 44. La drum umbra mea se ╚Ťine, nu se ╚Ťine de mine, dar foamea nu m─â sl─âbe╚Öte, cum nu-l sl─âbe╚Öte pe crocodil. HOGA╚ś, M. N. 80. Ori ╚Ťi-i foame, ori ╚Ťi-i sete, Ori ╚Ťi-i dor de codru verde? JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 106. ÔŚŐ Foame de lup v. lup. ÔŚŐ Expr. A muri de foame v. muri. A fi muritor de foame v. muritor. 2. Fig. Dorin╚Ť─â nest─âvilit─â, poft─â lacom─â, l─âcomie. Ne e foame de frumuse╚Ťi, De cele limpezi, adev─ârate, F─âr─â l─âcate, f─âr─â pece╚Ťi, Luate din via╚Ť─â. DE╚śLIU, G. 9. Orice fapt─â, c├«t ar fi ea de bun─â... n-o mai ├«n╚Ťeleg, dac─â se arat─â a╚Öa ca la Miai: cu foame de avere. PREDA, ├Ä. 113. Poporul calc─â cu pas de fier S─â-n─âbu╚Öe lacoma, cruda Oaste vr─â╚Öma╚Ö─â ca o ventuz─â, P├«ndind, fugind cu foamea de s├«nge pe buz─â. BOUREANU, S. P. 12.
foáme s. f., g.-d. art. foámei
foáme s. f., g.-d. art. foámei
FOÁME s. nemâncare. (Mort de ~.)
fo├íme s. f. ÔÇô 1. Nevoia de a m├«nca. ÔÇô 2. Dorin╚Ť─â nest─âvilit─â, poft─â, l─âcomie. ÔÇô Mr. foame, istr. fome. Lat. fames (Pu╚Öcariu 630; Candrea-Dens., 622; REW 3178; DAR). cf. it. fame, fr. faim, sp. hambre, port. fome. Rezultatul oa (├«n loc de a, care ar fi normal) a dat na╚Ötere multor discu╚Ťii. Densusianu, Hlr., 72, semnala c─â port. nu poate servi drept referin╚Ť─â pentru rom., dar cf. vegl. fum, engad., lomb. fom (Schuchardt, Vok., I, 169), ╚Öi schimbarea identic─â a lui natare ÔÇ║ it. notare, rom. (├«n)nota, corvcad─â < corvad─â, ╚Öi probabil doar─â < dar─â, ╚Öi ├«n sens contrar afar─â < ad foras, sf─ârma < *exformare. S-a explicat schimbarea de timbru prin influen╚Ťa labialei (Tiktin; DAR); prin ├«ncruci╚Öarea cu f┼Ćmes (Philippide, Principii, 40; Densusianu, Hlr., 72; Pu╚Öcariu 630; Candrea-Dens., 622), sau prin influen╚Ťa unei forme atone, ca fometos < *f─âmetos, unde schimbarea de timbru ar fi posibil─â; ├«ns─â autorii care sus╚Ťin aceast─â influen╚Ť─â (Graur, BL, III, 49; Rosetti, I, 57) s├«nt aceea╚Öi care resping, pe bun─â dreptate, posibilitatea unei influen╚Ťe a formelor secundare, ca fr─âsinet de la frasin sau beat─â de la beat (Graur, BL, V, 119). Prezen╚Ťa lui foamete, s. f. (foame; penurie, s─âr─âcie, lips─â de alimente) al─âturi de foame demonstreaz─â c─â este vorba de un cuv├«nt imparisilabic, cum s├«nt cap-capete, nor─â-nurori, oaspete-oaspe╚Ťi, etc. Fames nu putea duce la acest dublu rezultat (DAR consider─â gre╚Öit c─â foamete provine de la foame, ca foamene, form─â extrem de ├«ndoielnic─â). Este posibil, prin urmare, ca fames s─â se fi ├«ncruci╚Öat ├«n lat. pop. cu fomes, fomitem ÔÇ×materie inflamabil─âÔÇŁ (de la foveo, ÔÇ×a ocrotiÔÇŁ), cf. Pu╚Öcariu 631; Candrea-Dens., 623, datorit─â unui paralelism cu esca ÔÇ×alimentÔÇŁ ╚Öi iasc─â. Der. fometos, adj. (fl─âm├«nd); ├«nfometat, adj. (fl─âm├«nd), crea╚Ťie artificial─â a lui Delavrancea; ├«nfometa, vb. (a face ca al╚Ťii s─â sufere de foame).
FO├üME f. 1) Senza╚Ťie fiziologic─â provocat─â periodic de necesitatea de a m├ónc─â. ÔŚŐ ~ de lup foame mare. 2) fig. Poft─â nest─âp├ónit─â. ~ de bani. [G.-D. foamei; Sil. foa-me] /<lat. fames, ~is
foame f. mare poftă de mâncare. [Lat. FAMES].
fo├íme (oa dift.) f. (lat. f─âmes, reto-rom. fom, it. fame, fr. faim, sp. hambre, pg. fome). Apetit, nevo─şe de a m├«nca. Foame de lup, mare foame bulimie.
FOAME s. nemîncare. (Mort de ~.)
FOAME. Subst. Foame, foamete, foame de lup, fl─âm├«nzire, nem├«ncare, h─âmeseal─â (fam.), lihneal─â, ├«nfometare, post (fig.), ramazan (fig., fam.); diet─â, regim; cur─â de sl─âbire; subnutri╚Ťie, subalimentare, subalimenta╚Ťie; inani╚Ťie. Apetit, poft─â de m├«ncare. Foame patologic─â, oreximanie, bulimie, cinorexie. Fl─âm├«nd, fl├óm├«nzil─â. Adj. Fl─âm├«nd, ├«nfometat, famelic, nem├«ncat, lihnit, h─âmesit (fam.), h─âmesit de foame, mort de foame, le╚Öinat de foame, sf├«r╚Öit de foame, chinuit de foame, fl─âm├«nzit, cu stomacul gol; cu burta lipit─â de spinare; subnutrit, subalimentat. Vb. A fl─âm├«nzi, a r─âbda (a suferi) de foame, a lihni, a fi lihnit de foame, a i se lihni cuiva, a fi fl─âm├«nd, a face foamea, a posti, a ╚Ťine post, a-i fi foame, a fi ├«nfometat, a muri (a cr─âpa, a le╚Öina, a fi le╚Öinat) de foame, a fi h─âmesit, a h─âmesi (fam.), a fi nem├«ncat, a se hr─âni cu v├«nt, a-l t─âia (pe cineva) la ramazan (fam.), a face ramazan (fam.), a i se lipi (cuiva) coastele (de foame), a sim╚Ťi un gol la (├«n) stomac, a fi rupt (fript) ├«n co╚Ö, a fi lat de foame, a fi lipit de foame, a avea coastele lipite, a i se lungi (cuiva) urechile de foame, a i se pune (cuiva) soarele drept inim─â, a-i chior─âi (cuiva) ma╚Ťele (de foame), a sta cu din╚Ťii la stele, a-╚Öi pune pofta ├«n cui, a-╚Öi pune din╚Ťii pe poli╚Ť─â, a m├«nca r─âbd─âri pr─âjite, a se hr─âni cu man─â cereasc─â. A ├«nfometa, a fl─âm├«nzi, a face s─â fl─âm├«nzeasc─â, a subalimenta. Adv. Pe nem├«ncate, pe stomacul gol, pe inima goal─â. V. alimenta╚Ťie, voracitate.
AURI SACRA FAMES! (lat.) blestemata foame de aur! ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, III, 56. Mobilul pentru care regele Traciei, Polimnestor, l-a ucis pe Polidor, fiul lui Priam, ce-i fusese ├«ncredin╚Ťat ├«mpreun─â cu aurul Troiei. Setea de avere, care ├«mpinge la tic─âlo╚Öii.
FO├üME (lat. fames) s. f. 1. (FIZIOL.) Stare func╚Ťional─â periodic─â a organismului animal, manifestat─â prin senza╚Ťia puternic─â de a m├ónca, asociat─â cu contrac╚Ťii ritmice ale stomacului gol, generat─â de sc─âderea rezervelor nutritive. F. poate fi: acut─â, provoc├ónd moartea, c├ónd organismul pierde 30-40% din greutate (la om dup─â 40-71 de zile), ╚Öi cronic─â, provoc├ónd distrofii alimentare caracteristice popula╚Ťiilor subnutrite. 2. Fig. Dorin╚Ť─â nest─âvilit─â; l─âcomie.
MALESUADA FAMES (lat.) foamea care ├«ndeamn─â la rele ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, VI, 276. Unul dintre spectrele hidoase pe care le ├«nt├ólne╚Öte Enea la intrarea ├«n Infern.
FOAME subst. 1. ÔÇô olt. (16 B I 150); ÔÇô boier (Am); ÔÇô diac (Cat); ÔÇô mo╚Ön. (16 B I 150); ÔÇô Negoi╚Ť─â (RI X 274); ÔÇô Negril─â, pren. (RI X 274). 2. Foame╚Ö t (16 B VI 257). 3. Foamete, D. olt. (Sd VI 493). 4. *Fomea < C├«mpul Fomii (├«ntr-un act vechi); Fome╚Öti s. (Ind 14-16 B). 5. F├│met/e (Ard); -e╚Öti s, (Sd XVI); -escu V. (T-Jiu). 6. Fometi, Ursu, mold. (RI XI 315). 7. Fomec─şu, C. (IspVI1).
a fi rupt în coș de foame expr. (reg.) a fi foarte flămând.
a-și înșela / a-și păcăli foamea expr. a mânca frugal.
circul foamei expr. (pub.) denumire generică dată complexelor comerciale agroalimentare construite în epoca ceaușistă.[1]
foame-n gât expr. (intl.) individ foarte sărac.

Foame dex online | sinonim

Foame definitie

Intrare: foame
foame substantiv feminin
Intrare: Foame
Foame