Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru foșnitură

FOȘNITÚRĂ, foșnituri, s. f. Foșnet. – Foșni + suf. -tură.
FOȘNITÚRĂ, foșnituri, s. f. Foșnet. – Foșni + suf. -tură.
FOȘNITÚRĂ, foșnituri, s. f. Foșnet. Nemaiauzind nici o foșnitură de păpușoi... am țîșnit o dată cu țărna-n cap și tiva! la mama acasă. CREANGĂ, A. 6.
foșnitúră s. f., g.-d. art. foșnitúrii; pl. foșnitúri
foșnitúră s. f., g.-d. art. foșnitúrii; pl. foșnitúri
FOȘNITÚRĂ s. v. fâșâit.
foșnitură f. Mold. fășăitură: o foșnitură de popușoiu CR.
FOȘNITU s. fîșîială, fîșîire, fîșîit, fîșîitură, foșnet, foșnire, foșnit. (~ ziarului.)

Foșnitură dex online | sinonim

Foșnitură definitie

Intrare: foșnitură
foșnitură substantiv feminin