foșnitor definitie

8 definiții pentru foșnitor

FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. – Foșni + suf. -tor.
FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. – Foșni + suf. -tor.
FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. Crește și tu, cîntec din azur, În mărețul răsărit de soare, Crește, crește, cum cresc împrejur Lanuri de mătasă foșnitoare. BENIUC, V. 117. Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Vîntu-aduce de departe... Foșnitoare frunze moarte. D. BOTEZ, P. O. 50.
foșnitór adj. m., pl. foșnitóri; f. sg. și pl. foșnitoáre
foșnitór adj. m., pl. foșnitóri; f. sg. și pl. foșnitoáre
FOȘNITÓR adj. 1. murmurător, sunător, susurător, șopotitor. (Frunze ~oare.) 2. fâșâitor. (Ziar ~.)
FOȘNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care foșnește; care produce foșnete. /a foșni + suf. ~tor
FOȘNITOR adj. 1. murmurător, sunător, susurător, șopotitor. (Frunze ~.) 2. fîșîitor. (Ziar ~.)

foșnitor dex

Intrare: foșnitor
foșnitor adjectiv