foșnet definitie

9 definiții pentru foșnet

FÓȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc.; foșnire, foșnitură, freamăt. ♦ Susur. – Foșni + suf. -et.
FÓȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, a mătăsii, a hârtiei etc.; foșnire, foșnitură, freamăt. ♦ Susur. – Foșni + suf. -et.
FÓȘNET, foșnete, s. n. Sunet ușor, produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor, mătăsii, hîrtiei etc. V. fîșîit, freamăt. Păsările tăcură, foșnetele pomilor se molcomiră, întreaga fire tăcea. CAMILAR, TEM. 202. [Zaharia Duhu] s-a răsucit ascultînd suspinul din văzduhurile înalte, amestecat cu foșnetul mătăsos al frunzelor din fereastră. C. PETRESCU, R. DR. 47. Perdeaua începu a se destrăma cu un foșnet ascuțit și pătrunzător. SLAVICI, N. II 187. ♦ Susur. Foșnetul apelor urcă, se retrage și urcă din nou, aducînd în auz... toate legendele acestui ținut. BOGZA, C. O. 286. Printre brazi coboară vîntul ca un foșnet lung de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 19.
fóșnet s. n., pl. fóșnete
fóșnet s. n., pl. fóșnete
FÓȘNET s. 1. fâșâit, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ul frunzelor.) 2. v. fâșâit.
FÓȘNET ~e n. Zgomot surd și slab apărut la mișcarea unor obiecte (frunze, țesături, hârtii etc.). /a foșni + suf. ~et
fóșnet n., pl. e. Rezultatu foșniriĭ: aud foșnetu plopilor.
FOȘNET s. 1. fîșîit, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ frunzelor.) 2. fîșîială, fîșîire, fîșîit, fîșîitură, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)

foșnet dex

Intrare: foșnet
foșnet substantiv neutru