flăcărie sf [At: EMINESCU, L. P. 135 / E: flacără + -ie] Flăcăraie (1).

FLĂCĂRÍE s. f. (Rar) Flăcăraie. – Flacără + suf. -ie.

FLĂCĂRÍE s. f. (Rar) Flăcăraie. – Flacără + suf. -ie.

FLĂCĂRÍE s. f. (Rar) Flăcăraie. Și la margine de codru ei aprind o flăcărie. EMINESCU, L. P. 135.

flăcăríe (rar) s. f., art. flăcăría, g.-d. flăcăríi, art. flăcăríei

flăcăríe s. f., art. flăcăría, g.-d. flăcăríi, art. flăcăríei