flăcăie sf [At: RĂDULESCU-CODIN / P: ~că-i-(i)e / E: flăcăi + -ie] (Rar) Perioadă pe care un bărbat o petrece ca flăcău (1) Și: flăcăi.

flăcâie sf [At: PĂCALĂ, M. R. 139 / Pl: flăcâi / E: nct] (Reg) Lumânare mică de ceară.

FLĂCĂÍE s. f. Timpul petrecut de cineva ca flăcău. – Din flăcău + suf. -ie.

flăcăíe s.f. (înv.) vremea cât un flăcău petrece necăsătorit; celibat.