flux definitie

15 definiții pentru flux

FLUX, fluxuri, s. n. 1. Fază de ridicare periodică a nivelului apei oceanelor sau a mărilor deschise, în cadrul fenomenului de maree, sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui. ♦ Fig. Revărsare puternică, șuvoi; val1, năvală. ◊ Flux verbal = afluență (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva. 2. (Fiz.) Curent de particule. ◊ Flux de căldură = energie termică transferată dintr-o suprafață dată în unitatea de timp. Flux luminos = cantitatea de lumină pe care o emite un izvor de lumină într-o unitate de timp. Flux electric = produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate. Flux magnetic = produsul dintre inducția magnetică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate. Densitate de flux = fluxul raportat la unitatea de arie. 3. (În sintagmele) Flux tehnologic = circulația continuă a materiei prime, a semifabricatelor etc. în succesiunea operațiilor dintr-un proces tehnologic. Producție în flux = formă de organizare superioară a producției, în cadrul căreia produsele se obțin în condiții de adâncă divizare a procesului tehnologic. Flux de informație = raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă. – Din fr. flux.
FLUX, fluxuri, s. n. 1. Fază de ridicare periodică a nivelului apei oceanelor sau a mărilor deschise, în cadrul fenomenului de maree, sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui. ♦ Fig. Revărsare puternică, șuvoi; val1, năvală. ◊ Flux verbal = afluență (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva. 2. (Fiz.) Curent de particule. ◊ Flux de căldură = energie termică transferată dintr-o suprafață dată în unitatea de timp. Flux luminos = cantitatea de lumină pe care o emite un izvor de lumină într-o unitate de timp. Flux electric = produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate. Flux magnetic = produsul dintre inducția magnetică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate. Densitate de flux = fluxul raportat la unitatea de arie. 3. (În sintagmele) Flux tehnologic = circulația continuă a materiei prime, a semifabricatelor etc. în succesiunea operațiilor dintr-un proces tehnologic. Producție în flux = formă de organizare superioară a producției, în cadrul căreia produsele se obțin în condiții de adâncă divizare a procesului tehnologic. Flux de informație = raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă. – Din fr. flux.
FLUX, fluxuri, s. n. 1. Ridicarea periodică a nivelului apei unui ocean sau unei mări, sub influența mișcării de rotație a pămîntului și a atracției lunii și soarelui. V. maree. Ca fluxul mării Cresc in mine durerile-valuri, Sfărmînd în drumul lor cotropitor Zăgazurile puse cu învăț. BENIUC, V. 29. 2. Fig. Revărsare puternică, val, năvală. Un flux... de sînge i se urcă în creier. D. ZAMFIRESCU, R. 166. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitatea de lumină care trece într-o unitate de timp printr-o anumită suprafață. Flux electric = produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea, pe care o străbate. Flux magnetic = produsul dintre inducția magnetică și aria suprafeței perpendiculare pe ea, pe care o străbate.
flux s. n., pl. flúxuri
flux s. n., pl. flúxuri
FLUX s. 1. v. curent. 2. v. debit.
Flux ≠ reflux
FLUX s.n. 1. Creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui. 2. (Fig.) Revărsare, creștere, șuvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulație continuă a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate într-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].
FLUX s. n. 1. creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revărsare, creștere, șuvoi, val. 3. (fiz.) curent, mișcare de particule. ♦ ~ luminos = energie radiantă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operațiilor într-un proces tehnologic. 5. ~ de informație = ansamblu de date, informații și decizii necesare desfășurării unei anumite operații sau activități; raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă. ◊ ~ de capital = transformarea, circulația unor fonduri bănești dintr-o țară în alta, ca urmare a efectuării de operații de decontare, împrumuturi sau transformări de depozite bancare. 6. circulație continuă și uniformă a unui lichid (sânge, sevă). 7. pulbere folosită în sudura automată. (< fr. flux, lat. fluxus)
FLUX ~uri n. 1) (în opoziție cu reflux) Fenomen natural de creștere periodică a nivelului apei din mări și oceane (datorită atracției Lunii și Soarelui). 2) fig. Creștere a intensității unui proces; afluență. 3) fiz. Curent de particule. ◊ ~ de căldură cantitate de căldură emisă de o sursă într-o unitate de timp. /<fr. flux, lat. fluxus
flux n. 1. mișcare regulată a mării care înaintează spre țărm; 2. fig. potop: flux de vorbe; 3. alternative: fluxul și refluxul lucrurilor omenești.
*flux n., pl. urĭ (lat. fluxus, d. flúere, a curge. V. flutur). O mișcare regulară a oceanuluĭ care consistă în revenirea la mal a apeĭ retrase pin reflux. Fig. Abundanță, potop: flux de vorbe. Med. Scurgere: flux de sînge.
FLUX s. 1. (FIZ.) curent. (~ de particule.) 2. debit. (Are un ~ rapid în vorbire.)
flux s. n. în locuțiunea adv. în flux Pe bandă, industrial ◊ „La Craiova au fost produse în flux, primele autoturisme «Oltcit».” R.l. 4 XI 82 p. 5
flux și reflux expr. (er., înv.) act sexual.

flux dex

Intrare: flux
flux substantiv neutru