Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

FLÚTUR s. m. v. fluture.
FLUTUR├ü, fl├║tur, vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte, p─âs─âri etc.) A mi╚Öca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mi╚Öca, a se leg─âna ├«n v├ónt; a f├ólf├ói. 3. Intranz. (Reg.; cu determin─ârile ÔÇ×din capÔÇŁ sau ÔÇ×din coarneÔÇŁ) A mi╚Öca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. ÔŚŐ Compus (Pop. ╚Öi fam.): flutur─â-v├ónt s. m. ╚Öi f. = om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond. 4. Tranz. A mi╚Öca un obiect ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo, a agita ├«n aer, a face s─â f├ólf├óie; a flu╚Ötura. ÔÖŽ A ├«nv├órti prin aer (amenin╚Ť─âtor) o sabie, un b─â╚Ť etc. ÔÇô Din fluture.
FL├ÜTURE, fluturi, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit ╚Öi catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi m─ârun╚Ťi de culori diferite ╚Öi un aparat bucal adaptat pentru supt, a c─âror larv─â este o omid─â. ÔŚŐ Compuse: fluture-de-m─âtase = fluture a c─ârui larv─â produce firele de m─âtase; vierme-de-m─âtase (Bombix mori); fluture-alb sau fluture-de-varz─â = albili╚Ť─â; fluture-ro╚Öu = fluture cu aripi ro╚Öii ╚Öi cu baza aripilor neagr─â (Vanessa urticae). ÔÖŽ Fig. (Fam.; la pl.) Idei curioase ╚Öi extravagante; toane. 2. (La pl.) Disc de metal mic ╚Öi sclipitor, care se coase ca ornament pe unele obiecte de ├«mbr─âc─âminte (femeie╚Öti); flutura╚Ö, paiet─â. 3. (Tehn.) Disc care se rote╚Öte ├«n jurul unui diametru ╚Öi care, montat ├«ntr-o conduct─â, serve╚Öte la reglarea cantit─â╚Ťii de carburant care intr─â ├«ntr-un carburator. 4. (Sport) Procedeu tehnic de ├«not caracterizat prin mi╚Öcarea simetric─â ╚Öi simultan─â a bra╚Ťelor, asem─ân─âtor cu fluturarea unor aripi; prob─â de ├«not ├«n care se folose╚Öte acest procedeu. [Var.: fl├║tur s. m.] ÔÇô Probabil lat. *flutulus. Cf. alb. flutur├ź.
FLÚTUR s. m. v. fluture.
FLUTUR├ü, fl├║tur, vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte, p─âs─âri etc.) A mi╚Öca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mi╚Öca, a se leg─âna ├«n v├ónt; a f├ólf├ói. 3. Intranz. (Reg.; cu determin─ârile ÔÇ×din capÔÇŁ sau ÔÇ×din coarneÔÇŁ) A mi╚Öca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. ÔŚŐ Compus: flutur─â- v├ónt s. m. invar. = om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond. 4. Tranz. A mi╚Öca un obiect ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo, a agita ├«n aer, a face s─â f├ólf├óie; a flu╚Ötura. ÔÖŽ A ├«nv├órti prin aer (amenin╚Ť─âtor) o sabie, un b─â╚Ť etc. ÔÇô Din fluture.
FL├ÜTURE, fluturi, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit ╚Öi catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi m─ârun╚Ťi de culori diferite ╚Öi un aparat bucal adaptat pentru supt, a c─âror larv─â este o omid─â. ÔŚŐ Compuse: fluture-de-m─âtase = fluture a c─ârui larv─â produce firele de m─âtase; vierme-de-m─âtase (Bombix mori); fluture-alb sau fluture-de-varz─â = albili╚Ť─â; fluture-ro╚Öu = fluture cu aripi ro╚Öii ╚Öi cu baza aripilor neagr─â (Vanessa urticae). ÔÖŽ Fig. (Fam.; la pl.) Idei curioase ╚Öi extravagante; toane. 2. (La pl.) Disc de metal mic ╚Öi sclipitor, care se coase ca ornament pe unele obiecte de ├«mbr─âc─âminte (femeie╚Öti); flutura╚Ö, paiet─â. 3. (Tehn.) Disc care se rote╚Öte ├«n jurul unui diametru ╚Öi care, montat ├«ntr-o conduct─â, serve╚Öte la reglarea cantit─â╚Ťii de carburant care intr─â ├«ntr-un carburator. 4. (Sport) Procedeu tehnic de ├«not caracterizat prin mi╚Öcarea simetric─â ╚Öi simultan─â a bra╚Ťelor, asem─ân─âtor cu fluturarea unor aripi; prob─â de ├«not ├«n care se folose╚Öte acest procedeu. [Var.: fl├║tur s. m.] ÔÇô Probabil lat. *flutulus. Cf. alb. flutur├ź.
FLÚTUR s. m. v. fluture.
FLUTUR├ü, fl├║tur, vb. I. 1. Intranz. (Despre fluturi, p─âs─âri etc.) A mi╚Öca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. [Fluturele] se duse ╚Öi flutur─â ├«n cercuri multe asupra fe╚Ťei miresei, c├«nd ea dormea. EMINESCU, N. 29. Corbul iute se-n─âl╚Ťa ╚śi din aripi flutura. ANT. LIT. POP. I 326. ÔŚŐ Fig. De sus flutur├«nd a c─âzut Pe banc─â o foaie uscat─â. TOP├ÄRCEANU, B. 81. Ve╚Öteda toamnei frunz─â... flutur─â ├«n v├«nt. ALEXANDRESCU, M. 74. 2. Intranz. (Despre steag, hain─â, barb─â, plete etc.) A se mi╚Öca, a se leg─âna ├«n v├«nt; a f├«lf├«i. Va flutura steagul pe ├«nt├«ia gospod─ârie colectiv─â, la M─âlini. CAMILAR, TEM. 82. ╚śi parc─â v─âd cum flutur├«nd Se pierde-n zare o n─âfram─â. P─éUN-PINCIO, P. 74. Barba lui flutur─â-n v├«nturi ca negura cea argintie. EMINESCU, O. IV 197. ÔŚŐ Fig. Toate g├«ndurile lui, ce fluturau ├«mprejurul unor imagini at├«t de diverse, se adunar─â... ├«mprejurul uneia singure. D. ZAMFIRESCU, R. 38. ÔŚŐ (Poetic) ├Än negura mun╚Ťilor, deasupra asfin╚Ťitului, fluturau ├«n r─âstimpuri fulgere, ca n─âframe de aur. SADOVEANU, N. P. 32. O palid─â z├«mbire pe buze-i flutura. MACEDONSKI. O. I 253. 3. Intranz. (Regional, de obicei cu determin─ârile ┬źdin cap┬╗ sau ┬źdin coarne┬╗) A mi╚Öca, a scutura, a da (din cap sau, despre vite, din coarne). Au fluturat ╚Ťapul o dat─â din coarne ╚Öi atunci au c─âzut iapa jos. SBIERA, P. 166. Ipate flutura din cap. CREANG─é, P. 179. 4. Tranz. A mi╚Öca (un obiect) ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo, a agita ├«n aer, a face s─â f├«lf├«ie. Pornir─â ╚Öi mult─â vreme ├«╚Öi fluturar─â p─âl─âriile ├«n v├«nt, cu fe╚Ťele ├«ntoarse. VLAHU╚Ü─é, O. A. 124. N─âvalnic dintre plete-i vuind r─âsare V├«ntul: El v├«j├«ie din aripi ╚Öi-╚Öi flutur─â vestm├«ntul. CO╚śBUC, P. I 134. Cu ceealalt─â m├«n─â flutur├«nd o parte a mantiei, se ridicar─â ├«ncet prin aerul luciu ╚Öi p─âtruns de razele lunei. EMINESCU, N. 65. ÔŚŐ Fig. M─ârile ╚Öi-au ivit limpezimile, Culmile slobode, f─âr─â z─âvoare, Flutur─â-n cre╚Ötete flamuri de soare. DE╚śLIU, G. 38. ├Ämi flutur─â zarea n─âframe de nori. BENIUC, V 63. ÔŚŐ Compus: flutur─â-v├«nt s. m. = om neserios, nestatornic, vagabond, haimana; fluier─â-v├«nt. ÔÖŽ (Cu privire la o sabie, la un b─â╚Ť etc.) A ├«nv├«rti (amenin╚Ť─âtor) prin aer. Scamatorul ╚Öi-a fluturat ├«n soare cele trei s─âbii. SAHIA, N. 67. Doi geala╚Ťi venea cur├«nd S─âbiile flutur├«nd. ALECSANDRI, P. P. 211. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (rar) fluturez (MACEDONSKI, O. I 257).
FL├ÜTURE, fluturi, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit ╚Öi catifelat, patru aripi membranoase acoperite cu solzi foarte m─ârun╚Ťi de culori diferite ╚Öi un aparat bucal adaptat pentru supt; larva lor este o omid─â. Printre tufele s─âlbatice umblau ├«n zboruri nehot─âr├«te fluturi, ca petale albe dintr-o floare. SADOVEANU, O. II 413. Pe o floare ve╚Öted─â de dumitri╚Ť─â, un fluture albastru zgribulea, cu aripile lipite, ├«nghe╚Ťat. C. PETRESCU, S. 241. S─âltau at├«╚Ťia fluturi pe c├«mpie C├«nd str─âlucea╚Ťi ├«n roua dimine╚Ťii. IOSIF, P. 37. Era boboc de trandafir din luna lui mai, sc─âldat ├«n roua dimine╚Ťii, dezmierdat de cele ├«nt─âi raze ale soarelui, leg─ânat de adierea v├«ntului ╚Öi neatins de ochii fluturilor. CREANG─é, P. 276. ÔŚŐ Specii: fluture-de- m─âtase = fluture a c─ârui larv─â produce firele de m─âtase (Bombix mori); vierme-de-m─âtase; fluture-alb sau fluture-de-varz─â = albili╚Ť─â (Pieris brassicae). ÔÖŽ (La pl.) Fig. (Familiar) Idei curioase ╚Öi extravagante; toane. V. g─ârg─âuni, fumuri. Poate s─â num─âr ╚Öi fluturii care-╚Ťi umbl─â prin cap. DAVIDOGLU M. 42. 2. (Mai ales la pl.) Discuri mici sclipitoare de metal care se aplic─â de obicei ca ornament mai ales pe unele haine femeie╚Öti. V. paiete. Purta catrin╚Ť─â cu fluturi, bluz─â de mod─â nou─â ╚Öi pantofi cu c─âlc├«ie nalte. SADOVEANU, B. 261. Bl├«ndele fiice ale mun╚Ťilor ╚Öi c├«mpiilor... au mo╚Ötenit... frumoasele cing─âtori ├«nguste, b─âtute ├«n fluturi str─âlucitori. HOGA╚ś, DR. II 185. Num─âr─â, Simino, num─âr─â pe fir... Ro╚Öul de pe margini uite cum l-ai pus! ╚śi-ai cusut cu negru fluturii pe coate! CO╚śBUC, P. I 245. Hai, murgule, hai, Pe coast─â de plai... Ori zeaua te-apas─â, Ori ╚Öaua te-ndeas─â, Ori fr├«ul cu fluturi? ALECSANDRI, P. P. 63. 3. (Tehn.) Disc care se rote╚Öte ├«n jurul unui diametru ╚Öi care, montat ├«ntr-o conduct─â, serve╚Öte la reglarea cantit─â╚Ťii de carburant care intr─â ├«ntr-un carburator. ÔÖŽ (├Än expr.) Piuli╚Ť─â-fluture = piuli╚Ť─â cu dou─â aripi. 4. Fel de ├«not caracterizat prin mi╚Öcarea bra╚Ťelor asem─ân─âtoare cu fluturarea unor aripi. ÔÇô Variant─â: fl├║tur (EMINESCU, N. 29) s. m.
fluturá (a ~) vb., ind. prez. 3 flútură
fl├║ture s. m., art. fl├║turele; pl. fl├║turi
flúture-álb (insectă) s. m., pl. flúturi-álbi
!flúture-de-mătáse (vierme-de-mătase) s. m., pl. flúturi-de-mătáse
!fl├║ture-de-v├írz─â (albi╚Ť─â) s. m., pl. fl├║turi-de-v├írz─â
flúture-róșu (insectă) s. m., pl. flúturi-róșii
fluturá vb., ind. prez. 1 sg. flútur, 3 sg. și pl. flútură
fl├║ture s. m., art. fl├║turele; pl. fl├║turi
flúture de mătáse s. m. + prep. + s. f.
flúture de várză s. m. + prep. + s. f.
flúture-álb s. m.
flúture-róșu s. m.
FLUTUR├ü vb. 1. a f├ólf├ói. (Steagul ~ ├«n v├ónt.) 2. a agita, a cl─âtina, a f├ólf├ói, (├«nv. ╚Öi reg.) a p─âl─âi, a p─âl─âl─âi, (reg.) a m─ât─âh─âi, a m─ât─âl─âi. (A ~ batista la desp─âr╚Ťirea de cineva.)
FL├ÜTURE s. 1. (ENTOM.) lepidopter. 2. (ENTOM.) fluture-cap-de-mort (Acherontia atropos) v. cap-de-mort; fluture-de-m─âtase v. vierme-de-m─âtase; fluture-de-varz─â v. albili╚Ť─â; fluture-inelat v. inelar; fluture-ro╚Öu (Vanessa urticae) = (reg.) urzicar. 3. v. paiet─â.
FLÚTURE s. v. fulg.
FLUTURE-├üLB s. v. albili╚Ť─â, fluture-de-varz─â.
FLUTURUL-MÓRȚII s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă.
flutur├í (fl├║tur, flutur├ít), vb. ÔÇô 1. A zbur─ât─âci, a roi. ÔÇô 2. A f├«lf├«i, a se leg─âna ├«n v─âzduh. ÔÇô 3. A mi╚Öca, a cl─âtina. ÔÇô 4. (├Änv.) A ├«nnebuni. ÔÇô 5. (Rar) A fluiera. ÔÇô Mr. flutur, fluturare. Crea╚Ťie expresiv─â, care reprezint─â ideea de zbor cl─âtinat, ca cel al fluturelui, cf. fil, ca ╚Öi arab. furf├╗r, germ. Fleder-, Flitter, it. fl├╣tola (Battisti, III, 1661), it. farfalla, prov. parpaillot, ╚Öi de asemenea sp. farfullar, refunfu├▒ar. Nu se poate stabili dac─â, ├«n rom. der. verbal este anterior sau posterior lui fluture (mr. f(l)itur(─â), flutur, frutur), s. m. (insect─â cu corpul alungit ╚Öi patru aripi de culori diferite; samar─â; paiet─â, bob de metal str─âlucitor); vb. s-a format, mai probabil direct pe baza expresiei imitative *f├«ltura, cu suf. de asemenea expresiv -ura, cf. gudura, scutura, sc─âp─âra, v├«ntura. Mai pu╚Ťin probabil─â este der. direct─â din lat., care a fost propus─â adesea, plec├«ndu-se de la coresponden╚Ťa cu alb. fljuturo┼ä ÔÇ×a zbur─ât─âciÔÇŁ, fljutur├ź, frutul ÔÇ×flutureÔÇŁ (cuvinte care par der. din rom.) ╚Öi it. fiutola ÔÇ×fluture de noapteÔÇŁ (poate ├«n loc de frottola). Totu╚Öi, s-au men╚Ťionat ca etimoane posibile lat. *fluctul─üre ÔÇ×a fluctuaÔÇŁ (Diez, II, 22; Meyer 100; REW 3384; DAR; Rosetti, I, 167; cf. ├«n contra Graur, BL, V, 98),├«n care tratamentul lui ct ar fi greu de explicat; sau lat. *flutul─üre, de la flut─üre ÔÇ×a plutiÔÇŁ (Candrea, Rom., XXXI, 310; Candrea, ├ël├ęments, 96; Candrea-Dens., 610; Pu╚Öcariu 626; cf. Densusianu, GS, II, 321) a c─ârui solu╚Ťie ar fi posibil─â, dac─â nu ar fi at├«t de evident─â apartenen╚Ťa la familia expresiv─â, cu to╚Ťi der. s─âi. Scriban, Archiva, XLI, 48, propunea o origine gepidic─â; numai Iordan, BF, II, 170, admite origine expresiv─â. Der. flu╚Ötura, vb. (a f├«lf├«i, a se leg─âna ├«n v─âzduh; a se cl─âtina; a agita, a mi╚Öca; a fluiera), cu infix expresiv, ca ├«n fli╚Öc; flu(╚Ö)turatic, adj. (u╚Öuratic, neserios; frivol, inconstant; nebun, ╚Ťicnit), pentru al c─ârui ultim sens, ast─âzi ├«nv., cf. sp. chiflado; flutura╚Ö, s. m. (dim. al lui fluture; paiet─â); ├«nflutura, vb. (a ├«mpodobi cu paiete). Dup─â Pu╚Öcariu, Dacor., IV, 683, flu╚Ötura ar fi un der. din lat. *floscalia ÔÇ×pleav─âÔÇŁ, de la flosc┼şlus, ipotez─â imposibil─â din toate punctele de vedere. ÔÇô Din rom. provin alb. fljuturo┼ä ÔÇ×a zbur─ât─âciÔÇŁ, fljutur├ź ÔÇ×flutureÔÇŁ, bg. flutur, flotore ÔÇ×paiet─âÔÇŁ (Capidan, Raporturile, 221), cu var. furt├║lki, luturka (Bernard 43), ╚Öi ngr. ¤ć╬╗╬Á¤ä╬┐¤ů¤ü╬Ȥë ÔÇ×a s─âriÔÇŁ, ¤ć╬┐¤ů╬╗¤ä¤ü╬Ȥë ÔÇ×a zburaÔÇŁ.
A FLUTUR├ü1 fl├║tur 1. intranz. 1) (despre p├ónze, plete etc.) A se mi╚Öca neregulat (sub ac╚Ťiunea v├óntului); a f├ólf├ói. 2) (despre p─âs─âri, animale) A face mi╚Öc─âri dintr-o parte ├«n alta (cu aripile, cu coarnele etc.). 3) (despre fulgere) A ap─ârea pentru o clip─â. 2. tranz. (obiecte) A agita ├«n aer. ~ batista. ~ sabia. ÔŚŐ Flutur─â-v├ónt calificativ depreciativ, atribuit unei persoane nestatornice ╚Öi neserioase. /Din fluture
FL├ÜTURE ~i m. 1) Insect─â cu corpul alungit, cu patru aripi catifelate (divers ╚Öi viu colorate), care, ├«n stadiul larvar, e o omid─â. ÔŚŐ ~ albastru (sau de varz─â) fluture de talie medie, a c─ârui larv─â atac─â frunzele de varz─â ╚Öi conopid─â; albili╚Ť─â. 2) la pl. Disc mic, sub╚Ťire ╚Öi lucios (din metal, sticl─â etc.), aplicat pe ├«mbr─âc─âminte ├«n scopuri decorative; paiet─â; ╚Öic. 3) la pl. fig. Idei stranii. Are ~i ├«n cap. 4) Procedeu de ├«not prin care bra╚Ťele execut─â o mi╚Öcare asem─ân─âtoare cu fluturarea aripilor. /Cuv. autoht.
fluturà v. 1. a agita încoace și încolo (capul, sabia, coada); 2. a se mișca în voia vântului, a fălfăi: lasă vălul ei a flutura BOL. [Onomatopee ce exprimă suflarea vântului sau aripilor (cf. fluture): limba germană posedă întreaga serie alternantă: flattern, flittern, flottern; varianta fluștura e o amplificare a aceluiaș radical imitativ].
fluture m. 1. insectă cu patru aripi acoperite cu solzi fini ca pulberea; 2. fig. tânăr, vioiu și frumușel; 3. floricică, rotocol de aur sau de argint: iie cu fluturi. [V. fluturà].
fl├║tur, a -├í v. intr. (lat. fluctulare [Lbk]. Cp. cu germ. flattern, ma─ş vech─ş flutteren ╚Öi flotern, precum ╚Öi cu f├«lf├«─ş, fluid ╚Öi flux. V. fluture). F├«lf├«─ş, m─â mi╚Öc ├«n v├«nt (vorbind de arip─ş, steagur─ş ╚Ö. a.). V. tr. Fac s─â f├«lf├«─şe (aripile, p├«nza): a flutura o basma la plecarea trenulu─ş (impropri┼ş despre arme: a flutura o sabie, a o agita). Rar (dup─â flu─şer). Flu─şer. ÔÇô ╚śi fl├║╚Ötur ╚Öi fl─ş├║╚Ötur.
fl├║ture ╚Öi (ma─ş rar) fl├║tur m. (V. flutur, v. tr., ╚Öi cp. cu gep. *flutilo, ├«nrudit cu germ. flutteren, a flutura; falter, fluture; fledermaus, ÔÇ×liliacÔÇŁ [animal] ╚Öi ÔÇ×flutureÔÇŁ, ├«n Tirol flattrmaus, fluture; flieder ╚Öi fleder-baum, liliac [floare] ╚Öi flitter, fluture, foi╚Ť─â de metal. D. rom. vine alb. fl─ş├║tur─â. ├Änrudit ╚Öi cu it. fi├║tola, un fluture de noapte, ╚Öi fi├│tola, flaut. Cp. cu strugure). Un insect lepidopter (V. lepidopter). Fig. T├«n─âr cochet ╚Öi nestatornic. Foi╚Ť─â de metal, de obice─ş r─âtund─â, cu care se ├«mpodobesc iile ╚Öi catrin╚Ťele.
FLUTURA vb. 1. a f├«lf├«i. (Steagul ~ ├«n v├«nt.) 2. a agita, a cl─âtina, a f├«lf├«i, (├«nv. ╚Öi reg.) a p─âl─âi, a p─âl─âl─âi, (reg.) a m─ât─âh─âi, a m─ât─âl─âi. (A ~ batista la desp─âr╚Ťirea de cineva.)
fluture s. v. FULG.
FLUTURE s. 1. (ENTOM.) lepidopter. 2. (ENTOM.) fluture-cap-de-mort (Acherontla atropos) = strig─â, cap-de-mort, (reg.) strigoia╚Ö, buha-ciumei, capul-lui-Adam, fluturul-mor╚Ťll, suflet-de-strigoi, sufletul-mor╚Ťilor; fluture-de-m─âtase = vierme-de-m─âtase, (pop.) g├«ndac-de-m─âtase; fluture-de-varz─â (Pieris brassicae) = albili╚Ť─â, (reg.) fluture-alb, (Bucov.) curechi╚Ť─â, fluture-inelat (Gastropacha neustria) = inelar, fluture-ro╚Öu (Vanessa urticae) = (reg.) urzicar. 3. flutura╚Ö, paiet─â, (reg.) ╚Öic. (~i la o rochie.)
fluture-alb s. v. ALBILIȚĂ. FLUTURE-DE-VARZĂ.
fluturul-mor╚Ťii s. v. CAP-DE-MORT. FLUTURE-CAP-DE-MORT. STRIG─é.
FLUTURE. Subst. Fluture, flutura╚Ö (dim.), fluturel, lepidopter. Albili╚Ť─â, fluture-alb, fluture-de-varz─â, n─âlbar; aripa-g├«╚Ötei; bombyx; cap-de-mort, capul-mor╚Ťilor, capul-lui-Adam, strig─â, buha-ciumei; falen─â; fluture-de-m─âtase; fluture-inelat; inelar; fluture-ro╚Öu, ochiul-p─âunului, p─âun-de-noapte; m─ârgica-cucului, somni╚Öor, buhoci; molie; molia-albinelor, g─âselni╚Ť─â; molia-stupilor; molia-merelor; molia-strugurilor; porumbac; r─âchitar, sfredelu╚Ö (sfredelu╚Öul-lemnului); strelici (reg.); strigoia╚Ö; urzicar. Insecte lepidoptere, lepidoptere. V. insect─â.
FLUTURE subst. 1. Flutur, Cr─âstea (╚śchei I); -e, act.: -escu. 2. Fluturel (Hur).
a avea fluturi în stomac expr. a fi îndrăgostit
a da fluture╚Öte expr. (├«n sporturile pe echip─â) a arunca gre╚Öit banul la ri╚Öc─â sau la tragerea la sor╚Ťi a terenurilor.
fluture de noapte expr. (eufem.) prostituat─â.

Fluture dex online | sinonim

Fluture definitie

Intrare: flutura
flutura verb grupa I conjugarea I
Intrare: fluture
flutur
fluture substantiv masculin
Intrare: Fluture
Fluture
Intrare: fluture-alb
fluture-alb substantiv masculin
Intrare: fluture-de-m─âtase
fluture-de-m─âtase substantiv masculin
Intrare: fluture-de-varz─â
fluture-de-varz─â substantiv masculin
Intrare: fluture-roșu
fluture-roșu substantiv masculin