fluorometru definitie

7 definiții pentru fluorometru

fluorométru (flu-o-, -me-tru) s. n., art. fluorométrul; pl. fluorométre
fluorométru s. n. (sil. flu-o-, -tru), art. fluorométrul; pl. fluorométre
FLUOROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea duratei luminii emise de o substanță fluorescentă. [Var. fluorimetru s.n. / < fr. fluoromètre].
FLUOROMÉTRU s. n. fluorimetru. (< fr. fluoromètre)
FLUOROMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea radiațiilor fluorescente. /<fr. fluorometre
FLUORMÉTRU (< fr.; {s} fr. fluor[esence] + gr. metron „măsură”) s. n. Instrument pentru măsurarea duratei de emisie a luminii prin fluorescență, după încetarea iradierii materialului fluorescent.
FLUORO- „fluor, fluorescență”. ◊ L. fluor, oris „corp lichid, curgere” > fr. fluoro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. fluoro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu fotografic pe sticlă, care se realizează cu ajutorul acidului fluorhidric; ~metrie (v. -metrie1), s. f., dozare a substanțelor fluorescente prin măsurarea intensității și culorii radiațiilor de fluorescență; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea duratei luminii emise de o substanță fluorescentă; ~scop (v. -scop), s. n., 1. Instrument utilizat pentru determinarea vizuală a intensității fluorescenței. 2. Ecran fluorescent care poate transforma radiațiile invizibile în radiații vizibile; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Determinare vizuală a intensității fluorescenței cu ajutorul fluoroscopului. 2. Examen radiologic realizat cu ajutorul fluoroscopului.

fluorometru dex

Intrare: fluorometru
fluorometru substantiv neutru
  • silabisire: flu-o-, -tru