FLUORÍNĂ s. f. Fluorură naturală de calciu, care se găsește sub formă de cristale cubice, transparente, incolore sau de culoare verde, galbenă, roz, violet. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorine.

FLUORÍNĂ s. f. Fluorură naturală de calciu, care se găsește sub formă de cristale cubice, transparente, incolore sau de culoare verde, galbenă, roz, violet. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorine.

FLUORÍNĂ s. f. Fluorură de calciu naturală, care se găsește sub formă de cristale cubice.

fluorínă (flu-o-) s. f., g.-d. art. fluorínei

fluorínă s. f. (sil. flu-o-), g.-d. art. fluorínei

FLUORÍNĂ s. (CHIM.) fluorită.

FLUORÍNĂ s.f. Fluorură naturală de calciu. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorine].

FLUORÍNĂ s. f. fluorură naturală de calciu. (< fr. fluorine)

FLUORÍNĂ f. Mineral cristalizat, divers colorat sau incolor, întrebuințat în tehnică și ca materie primă. [Sil. flu-o-] /<fr. fluorine

*fluorínă f., pl. e (d. fluor). Chim. Min. Fluorură naturală de calciu (Ca Fl2). E solidă și de coloare variată.

FLUORÍNĂ (< fr.) s. f. Fluorură naturală de calciu transparentă, incoloră sau verde, galbenă, roză, violetă, sticloasă; prezintă termoluminiscență și fluorescență. Se formează pe cale hidrotermală și însoțește, în filoane, cele mai variate minerale metalifere. Se utilizează ca fondant în metalurgie, în optică, în industria chimică etc.