fluierătură definitie

7 definiții pentru fluierătură

FLUIERĂTÚRĂ, fluierături, s. f. 1. Sunet scos din fluier sau fluierînd din gură. ◊ (Despre cîntecul unor păsări) S-auzeau pe imaș fluierăturile mărunte ale bobocilor. CAMILAR, TEM. 73. 2. Șuierătură, șuierat. Departe se auzea fluierătura unei locomotive. PAS, Z. I 127. ♦ Suflare puternică a vîntului. Fluierătura viforului, descărcările și scăpărarea trăsnetelor se apropiau de ei. DUMITRIU, P. F. 15.
fluierătúră s. f., g.-d. art. fluierătúrii; pl. fluierătúri
fluierătúră s. f., g.-d. art. fluierătúrii; pl. fluierătúri
FLUIERĂTÚRĂ s. 1. fluier, fluierat, șuier, șuierat, șuierătură. (Se aude o ~ prelungă.) 2. (rar) signal, (pop.) țignal. (~ unui vardist.)
fluĭerătúră f., pl. ĭ. Vest. Șuĭerătură.
șuĭerătúră f., pl. ĭ. Est. Rezultatu șuĭerăriĭ: s’a auzit o șuĭerătură. Modu cum șuĭerĭ: șuĭerătura asta nu-mĭ place. – În vest fluĭerătură.
FLUIERĂTU s. 1. fluier, fluierat, șuier, șuierat, șuierătură. (Se aude o ~.) 2. (rar) signal, (pop.) țignal. (~ unui vardist.)

fluierătură dex

Intrare: fluierătură
fluierătură substantiv feminin