fluierătoare definitie

19 definiții pentru fluierătoare

FLUIERĂTÓR, -OÁRE, fluierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluieră. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. Plantă erbacee cu flori galbene-verzui și cu fructe bace roșii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ător.[1]
FLUIERĂTÓR, -OÁRE, fluierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluieră. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. Plantă erbacee cu flori galbene-verzui și cu fructe bace roșii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ător.
FLUIERĂTOÁRE, fluierători, s. f. Fluier (2). Ce ai în gură?... – Un fel de fluierătoare. SAHIA, N. 104.
FLUIERĂTÓR, -OÁRE, fluierători, -oare, adj. Care fluieră. Soră-mea-’nflăcărată, mama groasă, tata lung și nenea fluierător (Focul, soba, coșul, fumul). TEODORESCU, P. P. 225. Nenea Stan fluierător (Vîntul). GOROVEI, 397.
fluierătoáre s. f., g.-d. art. fluierătórii; pl. fluierătóri
fluierătór adj. m., pl. fluierătóri; f. sg. și pl. fluierătoáre
fluierătoáre s. f., g.-d. art. fluierătórii; pl. fluierătóri
fluierătór adj. m., pl. fluierătóri; f. sg. și pl. fluierătoáre
FLUIERĂTOÁRE s. I. șuierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) II. (BOT.; Tamus communis) (reg.) napi-porcești-de-pădure (pl.), viță-neagră.
FLUIERĂTÓR s. v. fluierar.
FLUIERĂTOÁRE ~ f. fam. Jucărie rudimentară folosită de copii pentru a fluiera; șuierătoare. [Sil. flu-ie-ră-toa-] /a fluiera + suf. ~ătoare
FLUIERĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care fluieră. [Sil. flu-ie-] /a fluiera + suf. ~ător
fluĭerár m. Făcător de fluĭere. Cîntăreț din fluĭer. Numele unor păsărĭ înrudite cu becața, numite și fluĭerătorĭ și porcărașĭ (numénius aquáticus, apoĭ oedicnémus crépitans, limósa aegocéphala, macháetes púgnax ș. a.). V. sitar.
fluĭerătoáre f., pl. orĭ. Vest. Șuĭerătoare.
fluĭerătór, V. fluĭerar.
șuĭerătoáre f., pl. orĭ. Est. Fluĭer mic (de metal saŭ de os) întrebuințat la dat semnale în poliție (țignal), în armată, în marină (siflie), la căile ferate ș. a. – În vest fluĭerătoare. V. sirenă.
FLUIERĂTOARE s. I. șuierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) II. (BOT.; Tamus communis) (reg.) napi-porcești-de-pădure (pl.), viță-neagră.
fluierător s. v. FLUIERAR.
TAMUS X., FLUERĂTOARE, fam. Dioscorcaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, 4 specii, erbacee, perene. Tulpini agățătosre. Frunze alterne. Flori dioice, dispuse în raceme axilare, cele mascule cu 6 stamine lungi, cele femele, scurte, cu 6 petale. Fruct, bacă roșie cu cîteva semințe.

fluierătoare dex

Intrare: fluierătoare
fluierătoare substantiv feminin
Intrare: fluierător
fluierător adjectiv