fluid de foraj definitie

15 definiții pentru fluid de foraj

FLUÍD, -Ă, fluizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Cu coeziune slabă între molecule. 2. S. n. Corp lichid sau gazos care își schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici. 3. S. n. Fig. Suflu, impuls, curent; emanație. – Din fr. fluide, lat. fluidus.
FLUÍD, -Ă, fluizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Cu coeziune slabă între molecule. 2. S. n. Corp lichid sau gazos care își schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici. 3. S. n. Suflu, impuls, curent; emanație. – Din fr. fluide, lat. fluidus.
FLUÍD1, fluide, s. n. 1. (Fiz.; în opoziție cu s o 1 i d) Corp lichid sau gazos. Mecanica fluidelor este știința care se ocupă cu echilibrul și mișcarea fluidelor și cu acțiunea lor asupra pereților înconjurători sau asupra corpurilor scufundate în ele, în repaus sau în mișcare. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 7. 2. Fig. Suflu, impuls, curent; emanație. Un fluid intens circula între interpreții pierduți în rolurile lor. CAMIL PETRESCU, N. 4. Era un colț în fundul sufletului său... un recipient legat prin firul vieții sale cu natura cea mare, cu fluidul planetei pe care trăia. GHEREA, ST. CR. I 273.
FLUÍD2, -Ă, fluizi, -de, adj. (Despre corpuri lichide sau gazoase) Cu coeziune slabă între molecule; care curge, curgător. Focul, emoțiunea care se toarnă deodată ca bronzul cît e fluid, lipsea mai din toate poeziile lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 76. Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind... Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace. EMINESCU, O. I 85. ◊ (Poetic) Deasupra marmurei fluide a mării caline, un stol de pescăruși îmbătat de soare se juca în zbor. BART, E. 132.
fluíd1 adj. m., pl. fluízi; f. fluídă, pl. fluíde
fluíd2 s. n., pl. fluíde
fluíd adj. m., pl. fluízi; f. sg. fluídă, pl. fluíde
fluíd s. n., pl. fluíde
FLUID DE FORÁJ s. noroi de foraj.
FLUÍD, -Ă adj. (Despre corpuri) Care curge; curgător. // s.n. 1. Corp lichid sau gazos care-și schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici. 2. (Fig.) Suflu, impuls, curent; emanație. [Pron. flu-id. / cf. fr. fluide, lat. fluidus < fluere – a curge].
FLUÍD, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri) care curge. 2. (despre circulația rutieră) fără ambuteiaje, fluent (2). II. s. n. 1. corp lichid sau gazos care-și modifică forma sub acțiunea unor forțe oricât de mici. 2. (fig.) suflu, impuls, curent; emanație. (< fr. fluide, lat. fluidus)
FLUÍD1 ~e n. Corp lichid sau gazos. /<fr. fluide, lat. fluidus
FLUÍD2 ~dă (~zi, ~de) (despre corpuri) Care are o coeziune slabă între molecule; care poate curge. /<fr. fluide, lat. fluidus
fluid a. curgător, ale cărui molecule au puțină aderență între ele: aerul și apa sunt corpuri fluide. ║ n. nume generic al lichidelor și al gazelor.
*flúid, -ă adj. (lat. flúidus, d. flúere, a curge. V. flutur). Se zice despre corpurile ale căror molécule aŭ așa de puțină aderență între ele, în cît tind continuŭ să se separe, ca lichidele și gazurile. Fig. Curgător, ușor: stil fluid. S. n. Corp fluid: aeru și apa-s fluide. Fig. Fluidu electric. – Fals fluíd (după fr.).

fluid de foraj dex