Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru fluctuant

FLUCTU├üNT, -─é, fluctuan╚Ťi, -te, adj. Care are fluctua╚Ťii; schimb─âtor, nestatornic, nesigur; nehot─âr├ót, ezitant. [Pr.: -tu-ant] ÔÇô Din fr. fluctuant, lat. fluctuans, -ntis.
FLUCTU├üNT, -─é, fluctuan╚Ťi, -te, adj. Care are fluctua╚Ťii; schimb─âtor, nestatornic, nesigur; nehot─âr├ót, ezitant. [Pr.: -tu-ant] ÔÇô Din fr. fluctuant, lat. fluctuans, -ntis.
FLUCTU├üNT, -─é, fluctuan╚Ťi, -te, adj. Schimb─âtor, nestatornic. V. inconsecvent. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tu-ant.
fluctu├ínt (-tu-ant) adj. m., pl. fluctu├ín╚Ťi; f. fluctu├ínt─â, pl. fluctu├ínte
fluctu├ínt adj. m. (sil. -tu-ant), pl. fluctu├ín╚Ťi; f. sg. fluctu├ínt─â, pl. fluctu├ínte
FLUCTUÁNT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~ în comportări.) 2. v. ezitant.
Fluctuant Ôëá constant, decis, stabil
FLUCTUÁNT, -Ă adj. Schimbător, nestatornic; nesigur; nehotărât. [Pron. -tu-ant. / cf. fr. fluctuant, lat. fluctuans].
FLUCTUÁNT, -Ă adj. schimbător, nestatornic; nehotărât. (< fr. fluctuant, lat. fluctuans)
FLUCTU├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care fluctueaz─â; care v─âde╚Öte lips─â de statornicie. [Sil. -tu-ant] /<fr. fluctuant, lat. fluctuans, ~ntis
fluctuant a. 1. care se balanseaz─â ca valurile; 2. fig. nehot─âr├«t: voin╚Ť─â fluctuant─â.
*fluctu├ínt, -─â adj. (lat. fl├║ctuans, -├íntis). Plutitor, care fluctu─şaz─â, care se leag─ân─â ca valurile. Fig. Instabil, schimb─âc─şos: spirit fluctuant. Popula╚Ťiune fluctuant─â, care tot vine ╚Öi se duce, ca pin portur─ş. Datorie fluctuant─â, acea parte a datorii─ş publice care cre╚Öte or─ş scade ├«n fiecare zi. ÔÇô ╚śi flotant (fr. flottant).
FLUCTUANT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~.) 2. ezitant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.)

Fluctuant dex online | sinonim

Fluctuant definitie

Intrare: fluctuant
fluctuant adjectiv
  • silabisire: -tu-ant