fluctuant definitie

13 definiții pentru fluctuant

FLUCTUÁNT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Care are fluctuații; schimbător, nestatornic, nesigur; nehotărât, ezitant. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. fluctuant, lat. fluctuans, -ntis.
FLUCTUÁNT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Care are fluctuații; schimbător, nestatornic, nesigur; nehotărât, ezitant. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. fluctuant, lat. fluctuans, -ntis.
FLUCTUÁNT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Schimbător, nestatornic. V. inconsecvent. – Pronunțat: -tu-ant.
fluctuánt (-tu-ant) adj. m., pl. fluctuánți; f. fluctuántă, pl. fluctuánte
fluctuánt adj. m. (sil. -tu-ant), pl. fluctuánți; f. sg. fluctuántă, pl. fluctuánte
FLUCTUÁNT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~ în comportări.) 2. v. ezitant.
Fluctuant ≠ constant, decis, stabil
FLUCTUÁNT, -Ă adj. Schimbător, nestatornic; nesigur; nehotărât. [Pron. -tu-ant. / cf. fr. fluctuant, lat. fluctuans].
FLUCTUÁNT, -Ă adj. schimbător, nestatornic; nehotărât. (< fr. fluctuant, lat. fluctuans)
FLUCTUÁNT ~tă (~ți, ~te) Care fluctuează; care vădește lipsă de statornicie. [Sil. -tu-ant] /<fr. fluctuant, lat. fluctuans, ~ntis
fluctuant a. 1. care se balansează ca valurile; 2. fig. nehotărît: voință fluctuantă.
*fluctuánt, -ă adj. (lat. flúctuans, -ántis). Plutitor, care fluctuĭază, care se leagănă ca valurile. Fig. Instabil, schimbăcĭos: spirit fluctuant. Populațiune fluctuantă, care tot vine și se duce, ca pin porturĭ. Datorie fluctuantă, acea parte a datoriiĭ publice care crește orĭ scade în fiecare zi. – Și flotant (fr. flottant).
FLUCTUANT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~.) 2. ezitant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.)

fluctuant dex

Intrare: fluctuant
fluctuant adjectiv
  • silabisire: -tu-ant