Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru fluctua╚Ťie

FLUCTU├ü╚ÜIE, fluctua╚Ťii, s. f. Abatere foarte mic─â, ├«nt├ómpl─âtoare ╚Öi temporar─â fa╚Ť─â de o anumit─â stare; fluctuare. ÔÖŽ Schimbare ne├«ntrerupt─â, oscila╚Ťie, mutare dintr-un loc ├«n altul. [Pr.: -tu-a-] ÔÇô Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio.
FLUCTU├ü╚ÜIE, fluctua╚Ťii, s. f. Abatere foarte mic─â, ├«nt├ómpl─âtoare ╚Öi temporar─â fa╚Ť─â de o anumit─â stare; fluctuare. ÔÖŽ Schimbare ne├«ntrerupt─â, oscila╚Ťie, mutare dintr-un loc ├«n altul. [Pr.: -tu-a-] ÔÇô Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio.
FLUCTU├ü╚ÜIE, fluctua╚Ťii, s. f. Oscila╚Ťie, varia╚Ťie fa╚Ť─â de o anumit─â stare. V. inconsecven╚Ť─â. Ortografia trebuie s─â fie bine fixat─â, f─âr─â fluctua╚Ťii ╚Öi contradic╚Ťii, simpl─â ╚Öi ra╚Ťional─â, pentru a fi u╚Öor ├«nv─â╚Ťat─â ╚Öi aplicat─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 305, 5/5. ÔÖŽ Schimbare ne├«ntrerupt─â, mutare dintr-un loc ├«n altul. Lupt├«nd pentru ├«mbun─ât─â╚Ťirea muncii cu cadrele de partid, organele ╚Öi organiza╚Ťiile de partid trebuie s─â promoveze cu curaj cadre tinere, capabile ╚Öi devotate, s─â combat─â hot─âr├«t fluctua╚Ťia cadrelor. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2754. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tu-a-.
fluctu├í╚Ťie (-tu-a-╚Ťi-e) s. f., art. fluctu├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. fluctu├í╚Ťiei; pl. fluctu├í╚Ťii, art. fluctu├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
fluctu├í╚Ťie s. f. (sil. -tu-a-╚Ťi-e), art. fluctu├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. fluctu├í╚Ťiei; pl. fluctu├í╚Ťii, art. fluctu├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
FLUCTU├ü╚ÜIE s. 1. oscilare, oscila╚Ťie. (~ a temperaturii.) 2. instabilitate, schimbare, (fig.) oscila╚Ťie. (~ la cursul bursei.) 3. codeal─â, codire, ezitare, ├«ndoial─â, nehot─âr├óre, pregetare, ╚Öov─âial─â, ╚Öov─âire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscila╚Ťie. (~ lui ├«n comportare nu era justificat─â.)
Fluctua╚Ťie Ôëá constan╚Ť─â, stabilitate
FLUCTU├ü╚ÜIE s.f. Fluctuare; oscila╚Ťie, schimbare. ÔÖŽ Varia╚Ťie, variere, nestabilitate. [Gen. -iei, var. fluctua╚Ťiune s.f. / cf. fr. fluctuation, lat. fluctuatio < fluctuare ÔÇô a pluti].
FLUCTU├ü╚ÜIE s. f. abatere foarte mic─â, ├«nt├ómpl─âtoare ╚Öi temporar─â, fa╚Ť─â de o anumit─â stare, de un anumit reper. ÔŚŐ fluctuare; oscila╚Ťie, schimbare. (< fr. fluctuation, lat. fluctuatio)
FLUCTU├ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A FLUCTUA. 2) Abatere mic─â ╚Öi temporar─â ├«n raport cu o constant─â. [Art. fluctua╚Ťia; G.-D. fluctua╚Ťiei; Sil. -tu-a-╚Ťi-e] /<fr. fluctuation, lat. fluctuatio, ~onis
fluctua╚Ťi(un)e f. 1. balan╚Ťarea unui lichid; 2. fig. varia╚Ťiune: fluctua╚Ťiunea ideilor.
*fluctua╚Ťi├║ne f. (lat. fluctu├ítio, -├│nis). Leg─ânarea unu─ş lichid, ca valurile pe furtun─â. Fig. Instabilitate, varia╚Ťiune: fluctua╚Ťiunea opiniunilor. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
FLUCTUA╚ÜIE s. 1. oscilare, oscila╚Ťie. (~ a temperaturii.) 2. instabilitate, schimbare, (fig.) oscila╚Ťie. (~ la cursul bursei.) 3. codeal─â, codire, ezitare, ├«ndoial─â, nehot─âr├«re, pregetare, ╚Öov─âial─â, ╚Öov─âire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscila╚Ťie. (~ lui nu era justificat─â.)
FLUCTU├ü╚ÜIE (< fr., lat.) s. f. Abatere ├«nt├ómpl─âtoare, temporar─â ╚Öi foarte mic─â fa╚Ť─â de o anumit─â stare. ÔÖŽ Oscila╚Ťie, schimbare ne├«ntrerupt─â, mutare dintr-un loc ├«n altul. ÔŚŐ (EC.) Fluctua╚Ťia pre╚Ťurilor = a) varia╚Ťia alternativ─â, ├«n sens pozitiv sau negativ, a nivelurilor pre╚Ťurilor ├«ntr-o perioad─â de timp determinat─â, ca urmare a instabilit─â╚Ťii pie╚Ťei: b) varia╚Ťia cursurilor cotate la burs─â. Fluctua╚Ťii ciclice = ansamblul mi╚Öc─ârilor de cre╚Ötere sau de contrac╚Ťie a activit─â╚Ťii economice, exprimate de evolu╚Ťia unor indicatori macroeconomici (volumul produc╚Ťiei, nivelul veniturilor, num─ârul ╚Öomerilor etc.), care se repet─â cu o anumit─â regularitate, dar cu ritmuri ╚Öi intensit─â╚Ťi diferite ale mi╚Öc─ârilor ascendente (expansiune) sau descendente (recesiune).

Fluctua╚Ťie dex online | sinonim

Fluctua╚Ťie definitie

Intrare: fluctua╚Ťie
fluctua╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -tu-a-╚Ťi-e