Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru fluctua

FLUCTU├ü, pers. 3 fluctueaz─â, vb. I. Intranz. A fi schimb─âtor; a oscila, a varia2. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. fluctuer, lat. fluctuare.
FLUCTU├ü, pers. 3 fluctueaz─â, vb. I. Intranz. A fi schimb─âtor; a oscila, a varia2. [Pr.: -tu-a] ÔÇô Din fr. fluctuer, lat. fluctuare.
FLUCTU├ü, fluctuez, vb. I. Intranz. (De obicei la pers. 3) A fi schimb─âtor, a oscila, a varia. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tu-a.
fluctu├í (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 fluctue├íz─â, 1 pl. fluctuß║»m (-tu-─âm); conj. prez. 3 s─â fluctu├ęze (-tu-e-); ger. fluctuß║ąnd (-tu-├ónd)
fluctu├í vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. fluctue├íz─â, 1 pl. fluctu─âm (sil. -tu-─âm); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. fluctu├ęze (sil. -tu-e-); ger. fluctu├ónd (sil. -tu-├ónd)
FLUCTUÁ vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a șovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.)
FLUCTUÁ vb. I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < lat. fluctuare].
FLUCTUÁ vb. intr. a fi schimbător; a oscila, a varia. (< fr. fluctuer, lat. fluctuare)
A FLUCTU├ü pers. 3 ~e├íz─â intranz. ╚Öi fig. A fi ├«n continu─â mi╚Öcare ╚Öi schimbare; a v─âdi inconsisten╚Ť─â. Cadrele ~eaz─â. [Sil. -tu-a] /<fr. fructuer, lat. fructuare
*fluctu├ęz v. intr. (lat. fluctuare, d. fluctus, val, und─â. V. flot─â, flux, flutur). ├Äs agitat, m─â mi╚Öc ca valurile. Fig. Oscilez, ╚Öov─â─şesc, nu-s stabil: a fluctua ├«n ide─ş.
FLUCTUA vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a șovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.)

Fluctua dex online | sinonim

Fluctua definitie

Intrare: fluctua
fluctua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tu-a