flușturatic definitie

14 definiții pentru flușturatic

FLUȘTURÁTEC, -Ă adj. v. flușturatic.
FLUȘTURÁTIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturátec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic.
FLUȘTURÁTEC, -Ă adj. v. flușturatic.
FLUȘTURÁTIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturátec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic.
FLUȘTURÁTEC, -Ă adj. v. flușturatic.
FLUȘTURÁTIC, -Ă, flușturatici, -e, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Nestatornic, zvăpăiat, zvînturat, nebunatic, ușuratic. A dat pe stradă, noaptea, de o ceată de măști, care cîntau, țopăiau și chihoteau, cum are tinerimea flușturatică obiceiul în carnaval. CARAGIALE, S. N. 95. – Variantă: flușturátec, -ă (GHEREA, ST. CR. II 86, ISPIRESCU, U. 90) adj.
flușturátic adj. m., s. m., pl. flușturátici; adj. f., s. f. flușturátică, pl. flușturátice
flușturátic adj. m., s. m., pl. flușturátici; f. sg. flușturátică, pl. flușturátice
FLUȘTURÁTIC adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. zvăpăiat. 3. v. neserios.
flușturatic a. fluturatic.
fluturatic a. 1. care flutură; 2. fig. ușuratic, nestatornic.
flușturátic, V. fluturatic.
fluturátic, -ă adj. (d. fluture). Ușuratic, inconstant: un tînăr fluturatic. – Și flușt- și flĭușt-.
FLUȘTURATIC adj. 1. capricios, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schlmbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 2. fluturatic, nebunatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, vînturatic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.)

flușturatic dex

Intrare: flușturatic (adj.)
flușturatic adjectiv
flușturatec adjectiv
Intrare: flușturatic (s.m.)
flușturatic substantiv masculin
flușturatec substantiv masculin