flotare definitie

2 intrări

19 definiții pentru flotare

FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter.
FLOTÁRE, flotări, s. f. 1. Acțiunea de a flota și rezultatul ei; flotație. ♦ Trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea țesăturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor aflate cu palmele pe sol; flotație (2). – V. flota.
FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter.
FLOTÁRE, flotări, s. f. 1. Acțiunea de a flota și rezultatul ei; flotație. ♦ Trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea țesăturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor aflate cu palmele pe sol; flotație (2). – V. flota.
FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafață într-un lichid sau au fost făcute să plutească prin înspumare.
FLOTÁRE, flotări, s. f. Acțiunea de a flota și rezultatul ei.
flotá (a ~) vb., ind. prez. 3 floteáză
flotáre s. f., g.-d. art. flotắrii; pl. flotắri
flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. și pl. floteáză
flotáre s. f., g.-d. art. flotării; pl. flotări
FLOTÁRE s. v. flotație. (Mișcări de ~, în gimnastică.)
FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter].
FLOTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a flota și rezultatul ei; flotație, flotaj. ♦ (Text.) Trecere a unui fir dintr-un sistem (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem la confecționarea țesăturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor sprijinite cu palmele pe sol; flotație (2). [< flota].
FLOTÁ vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter)
FLOTÁRE s. f. 1. acțiunea de a flota; flotaj. 2. (text.) trecere a unui fir dintr-un sistem, peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la confecționarea țesăturilor ornamentale. 3. fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor sprijinite cu palmele pe sol; flotație (2). (< flota)
A FLOTÁ ~éz tranz. (substanțe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter
FLOTARE s. flotație. (Mișcări de ~, în gimnastică.)
flotáre s. f. (fin.) Fluctuație a cursului unei monede în funcție de cerere și ofertă ◊ „De la începutul anului s-au înregistrat vânzări masive de tablouri, mulți dintre cei ce consideră operele de artă ca «valori-refugiu» nemaiașteptând flotarea francului pentru a efectua noi achiziții.” I.B. 23 I 74 p. 4 (din flota; DEX, DN3 – alte sensuri)
FLOTÁRE s. f. 1. (Ind. TEXT.) Trecere a unui fir dintr-un sistem (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la confecționarea țesăturilor ornamentale. 2. (EC.) Flotarea cursului valutar = fluctuație liberă a cursului valutelor pe piață, exclusiv sub influența cererii și a ofertei, fără intervenția băncilor centrale pentru susținerea unui anumit nivel al cursului monedelor naționale.

flotare dex

Intrare: flota
flota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: flotare
flotare substantiv feminin