flotant definitie

17 definiții pentru flotant

FLOTÁNT, -Ă, flotanți, -te, adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre oameni) Care este stabilit temporar în mod legal într-o localitate. – Din fr. flottant.
FLOTÁNT, -Ă, flotanți, -te, adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre oameni) Care este stabilit temporar în mod legal într-o localitate. – Din fr. flottant.
FLOTÁNT, -Ă, flotanți, -te, adj. 1. Care plutește; plutitor. Vaporul e o uzină flotantă. BART, E. 121. 2. (Despre persoane) Care este în trecere printr-o localitate, fără să locuiască permanent în ea, care vine și pleacă; nestabil. În orașe există și o populație flotantă.
flotánt adj. m., pl. flotánți; f. flotántă, pl. flotánte
flotánt adj. m., pl. flotánți; f. sg. flotántă, pl. flotánte
FLOTÁNT adj. 1. flotabil, plutitor. (Corp ~.) 2. nepermanent, nestabil. (Populație ~ dintr-un oraș.)
Flotant ≠ neflotabil
FLOTÁNT, -Ă adj. Care plutește; plutitor. // s.m. și f. Persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. [Cf. fr. flottant].
FLOTÁNT, -Ă I. adj. care plutește; plutitor. ◊ (s. m. pl.) corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. II. s. m. f. persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. (< fr. flottant)
FLOTÁNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care plutește; plutitor. Doc ~. 2) (despre persoane) Care se află într-o localitate numai temporar, având domiciliu stabil în altă parte. /<fr. flottant
FLOTÁNT2 ~ți m. mai ales la pl. Corp plutitor în ape curgătoare. /<fr. flottant
flotant a. 1. plutitor; 2. fig. șovăitor: spirit flotant; datorie flotantă, partea datoriei publice susceptibilă de zilnică augmentare sau diminuare.
*flotánt, V. fluctuant.
*fluctuánt, -ă adj. (lat. flúctuans, -ántis). Plutitor, care fluctuĭază, care se leagănă ca valurile. Fig. Instabil, schimbăcĭos: spirit fluctuant. Populațiune fluctuantă, care tot vine și se duce, ca pin porturĭ. Datorie fluctuantă, acea parte a datoriiĭ publice care crește orĭ scade în fiecare zi. – Și flotant (fr. flottant).
FLOTANT adj. 1. flotabil, plutitor. (Corp ~.) 2. nepermanent, nestabil. (Populație ~ dintr-un oraș.)
TRANSVERSAL FLOTANT cablu sau bielă ce înlocuiește legătura rigidă cu chilă în locul inimii la deltaplanele de performanță.
FLOTÁNT, -Ă (< fr.) adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Despre corpuri plutitoare sau suspendate) Care poate efectua oscilații în jurul unei axe orizontale ♦ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate de apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre persoane și subst.) Care nu locuiește permanent într-o localitate, care este în trecere pe acolo, fără a se stabili definitiv. 3. (EC.) Datorie f. = orice obligație pe termen scurt (de obicei parte din datoria publică) reprezentată de hârtii ale Trezoreriei; parte a datoriei publice care nu a fost consolidată. Rată f. (de schimb) = fluctuarea ratei de schimb a unei monede naționale atunci când valoarea sa nu este fixată, pe termen lung, în altă valută.

flotant dex

Intrare: flotant
flotant adjectiv