Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru flotant

FLOT├üNT, -─é, flotan╚Ťi, -te, adj. 1. Care plute╚Öte, plutitor. ÔÖŽ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate pe apele r├óurilor sau ale canalelor. 2. (Despre oameni) Care este stabilit temporar ├«n mod legal ├«ntr-o localitate. ÔÇô Din fr. flottant.
FLOT├üNT, -─é, flotan╚Ťi, -te, adj. 1. Care plute╚Öte, plutitor. ÔÖŽ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate pe apele r├óurilor sau ale canalelor. 2. (Despre oameni) Care este stabilit temporar ├«n mod legal ├«ntr-o localitate. ÔÇô Din fr. flottant.
FLOT├üNT, -─é, flotan╚Ťi, -te, adj. 1. Care plute╚Öte; plutitor. Vaporul e o uzin─â flotant─â. BART, E. 121. 2. (Despre persoane) Care este ├«n trecere printr-o localitate, f─âr─â s─â locuiasc─â permanent ├«n ea, care vine ╚Öi pleac─â; nestabil. ├Än ora╚Öe exist─â ╚Öi o popula╚Ťie flotant─â.
flot├ínt adj. m., pl. flot├ín╚Ťi; f. flot├ínt─â, pl. flot├ínte
flot├ínt adj. m., pl. flot├ín╚Ťi; f. sg. flot├ínt─â, pl. flot├ínte
FLOT├üNT adj. 1. flotabil, plutitor. (Corp ~.) 2. nepermanent, nestabil. (Popula╚Ťie ~ dintr-un ora╚Ö.)
Flotant Ôëá neflotabil
FLOTÁNT, -Ă adj. Care plutește; plutitor. // s.m. și f. Persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. [Cf. fr. flottant].
FLOT├üNT, -─é I. adj. care plute╚Öte; plutitor. ÔŚŐ (s. m. pl.) corpuri plutitoare transportate pe apele r├óurilor sau ale canalelor. II. s. m. f. persoan─â care se g─âse╚Öte ├«n trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. (< fr. flottant)
FLOT├üNT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care plute╚Öte; plutitor. Doc ~. 2) (despre persoane) Care se afl─â ├«ntr-o localitate numai temporar, av├ónd domiciliu stabil ├«n alt─â parte. /<fr. flottant
FLOT├üNT2 ~╚Ťi m. mai ales la pl. Corp plutitor ├«n ape curg─âtoare. /<fr. flottant
flotant a. 1. plutitor; 2. fig. șovăitor: spirit flotant; datorie flotantă, partea datoriei publice susceptibilă de zilnică augmentare sau diminuare.
*flotánt, V. fluctuant.
*fluctu├ínt, -─â adj. (lat. fl├║ctuans, -├íntis). Plutitor, care fluctu─şaz─â, care se leag─ân─â ca valurile. Fig. Instabil, schimb─âc─şos: spirit fluctuant. Popula╚Ťiune fluctuant─â, care tot vine ╚Öi se duce, ca pin portur─ş. Datorie fluctuant─â, acea parte a datorii─ş publice care cre╚Öte or─ş scade ├«n fiecare zi. ÔÇô ╚śi flotant (fr. flottant).
FLOTANT adj. 1. flotabil, plutitor. (Corp ~.) 2. nepermanent, nestabil. (Popula╚Ťie ~ dintr-un ora╚Ö.)
TRANSVERSAL FLOTANT cablu sau biel─â ce ├«nlocuie╚Öte leg─âtura rigid─â cu chil─â ├«n locul inimii la deltaplanele de performan╚Ť─â.
FLOT├üNT, -─é (< fr.) adj. 1. Care plute╚Öte, plutitor. ÔÖŽ (Despre corpuri plutitoare sau suspendate) Care poate efectua oscila╚Ťii ├«n jurul unei axe orizontale ÔÖŽ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate de apele r├óurilor sau ale canalelor. 2. (Despre persoane ╚Öi subst.) Care nu locuie╚Öte permanent ├«ntr-o localitate, care este ├«n trecere pe acolo, f─âr─â a se stabili definitiv. 3. (EC.) Datorie f. = orice obliga╚Ťie pe termen scurt (de obicei parte din datoria public─â) reprezentat─â de h├órtii ale Trezoreriei; parte a datoriei publice care nu a fost consolidat─â. Rat─â f. (de schimb) = fluctuarea ratei de schimb a unei monede na╚Ťionale atunci c├ónd valoarea sa nu este fixat─â, pe termen lung, ├«n alt─â valut─â.

Flotant dex online | sinonim

Flotant definitie

Intrare: flotant
flotant adjectiv