floricea definitie

12 definiții pentru floricea

FLORICEÁ, -ÍCĂ, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I 1); florișoară. 2. (La pl.; și în sintagmele floricele boabe sau floricele de porumb) Boabe de porumb prăjite, umflate și crăpate, care seamănă cu niște flori mici albe; cocoșei, cocoși. – Floare + suf. -icea, -icică.
FLORICEÁ, -ÍCĂ, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I 1); florișoară. 2. (La pl.; și în sintagmele floricele boabe sau floricele de porumb) Boabe de porumb prăjite, umflate și crăpate, care seamănă cu niște flori mici albe; cocoșei, cocoși. – Floare + suf. -icea, -icică.
FLORICEÁ, -ÍCĂ, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I). Fetele alergau de colo-colo, potrivindu-și din cînd în cînd floricelele de pe cap. BUJOR, S. 96. Floricelele ce se ascundeau prin desișurile crîngurilor. ISPIRESCU, L. 58. Floricica, sus, de pe stîncă, Zîmbește vesel, la cer privind. ALECSANDRI, O. 122. Floricică, floricea, Mîndră, mîndruleana mea... Ochii tăi și toate-mi plac, Sprîncenele moarte-mi fac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 23. ◊ Fig. Bucuria jucătorilor izbucnea în frînturi de strigături, în floricele de pași ritmați. REBREANU, R. I 128. 2. (De obicei la pl.; uneori în forma floricele-boabe sau floricele-de-porumb) Boabe de porumb prăjite, care seamănă cu niște flori mici albe; cocoșei. Vi se cumpără floricele să ronțăiți, mîndri. PAS, Z. I 20. Se duse de-și cumpără nițele floricele-boabe. ISPIRESCU, L. 251. [Copii] îndopîndu-se cu... alune prăjite și floricele-de-porumb. FILIMON, C. 147.
floriceá/floricícă s. f., g.-d. art. floricélei; pl. floricéle, art. floricélele
floriceá/floricícă s. f., g.-d. art. floricélei; pl. floricéle
FLORICÉLE s. pl. (pop.) cocoșei (pl.), cocoși (pl.), (prin nord-vestul Olt. și sudul Transilv.) puiculiță. (Mănâncă ~.)
FLORICÍCĂ s. (reg.) florișoară. (O ~ de câmp.)
floricéle s.f. pl. (pop.) boabe de porumb coapte și sărate.
floricele f. pl. boabe de porumb prăjite cu sare.
floricícă f., pl. ele. Floare mică. Pl. Grăunțe de popușoĭ prăjite și explodate, numite și mizilic și cocoșeĭ.
FLORICELE s. pl. (reg.) cocoșei (pl.), cocoși (pl.), (prin nord-vestul Olt. și sudul Transilv.) puiculiță. (Mănîncă ~.)
FLORICI s. (reg.) florișoară. (O ~ de cîmp.)

floricea dex

Intrare: floricea
floricică substantiv feminin admite vocativul
floricea substantiv feminin admite vocativul