flor definitie

5 definiții pentru flor

-FLÓR elem. flori-.
FLORI-, -FLÓR elem. „floare”. (< fr. flori-, -flore, cf. lat. flos, floris)
flor (floáră), adj. – Blond, cu părul roșcat. – Mr. flor. Lat. florus (Pascu, Beiträge, 16; Pascu, I, 86). Cuvînt rar în rom., abia dacă a fost atestat în mr. Constituie o explicație mai bună pentru toate numele de persoane și de animale în general se pun în legătură cu floare, cum sînt: Florea, Florin, Floarea, Florica pentru persoane, Floraia pentru vaci, Florean, Florilă, pentru boi, Floran pentru cîini. În general aceste nume se dau unor persoane sau animale cu părul galben; însă prin etimologie populară se dau adesea și unor animale care se nasc în săptămîna Duminica floriilor. – Der. floriu, adj. (bălțat cu roșu).
FLOR lat. Florus. Antroponimul stă în legătură și cu subst. floare I. 1. Flor, mold, (Sd XV 31); – G. (Met. 70); Flora (Syn. 18 aug; Moț); Lora (16 B II 213); Flor/a, I, (Met, 70); -ea, frecv.; -escu; -ești s; Flor/u pren. (P6); -ul (Sd XVI); -ea și cu met,: Forlea (Mar.). Florescul, Vintilă, 1483 (Ț-Rom 338);- Socol, popa (Sur IV). 2. Florac, I, ard. 3. Floran s. 4. Cu suf, -ciuc, Florciuc, Nifor (Băl III). 5. Floreciu, Gav., șoltuz(Sd VII 376); Floriciu, Gh., mold., act. 6. Florei (16 B I 59); -ul m-te (Sd XXI). 7. Latinizat; Florian (cf. lat. Florianus) mod; cu afer.: Lorian, I., act și Orian, Nelu act,; Orian Andrei, școlar la Blaj 1755, ard. (RA II 407) 8. Florică b.; Floriceni s.; Floricul t.; Floricoiul, Preda (AO VII 289) soțul Floricăi fiica lui M-Viteazul, n. marital al soțului după soție. 9. Flórie, moț., act; Flurie (TC II 177)- Floriul t. 10. Florin, A., act.; > Lorin (17A III 89); Florin/cu; -ca f. (Moț); Lorinca t.; Florcescu, I., 1820 (AO IX 39). 11. Floriță, act.; – foaia și Floroaica ss. 12. Floroiu (Șchei I). 13. Rotacizat: Frorea diac (Cat); – preot (Sd XV 85); Frorica f. (ibid.), alături de alți Florea și Florica. 14. Floareș, Ioan, act. 15. Vlorin Vîlcsan = Vîlcsan al Florii (13-15 B 76 și 96 și Ț-Rom 128) an. 1421; zis și Florei Vlăcsan, 1434 (Div 67); numele Vlorin genitiv slav feminin < alb. Vlora, ca Mușatin < Mușata. Pentru Vlora (vezi Balotă, Albanica I). 16. Cu h < f: Hloru, Leonard (Cat gr. I) II. 1. Feminine: Floara (Grș 15); Floare (Glos; P11; – fiica lui Efr. Huru (16 A II; Floarea, frecv. 2. Afloarei, Anton, 1792 (AO XXI 198). 3. Florica „jitelnița”, fiica lui Mih. Viteazul (17 B II 78). 4. Florina; 5. Florița (17 A V 184); Floruța (Moț).
-FLOR „floare, înveliș floral”. ◊ L. flos, floris „floare” > L. sav. -florus, fr. -flore, engl. -florous > rom. -flor.

flor dex

Intrare: Flor
Flor
Intrare: flor (adj.)
flor 1 adj. adjectiv
Intrare: flor (suf.)
flor 2 suf.