flocăi definitie

14 definiții pentru flocăi

FLOCĂÍ, flocăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii; fig. a bate zdravăn, a părui. – Floc + suf. -ăi.
FLOCĂÍ, flocăiesc, vb. IV. Tranz. A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii; fig. a bate zdravăn, a părui. – Floc + suf. -ăi.
FLOCĂÍ, flocăiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei cu privire la păsări și la alte animale) A smulge părul, blana; a jumuli penele, fulgii; fig. a bate zdravăn, a părui. Acolo află pe iapa babei în forma de cioară și... mi ți-o flocăi, de gîndeai că nu-i mai rămîn pene. RETEGANUL, P. III 52. După ce se aprindea opaițul și tata se punea să mănînce, noi scoteam mîțele de prin ocnițe... și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37.
flocăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flocăiésc, imperf. 3 sg. flocăía; conj. prez. 3 să flocăiáscă
flocăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flocăiésc, imperf. 3 sg. flocăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. flocăiáscă
FLOCĂÍ vb. v. părui.
A FLOCĂÍ ~iésc tranz. 1) (ființe) A lipsi de păr, pene etc. prin smulgere; a jumuli. 2) fig. A bate, trăgând de păr; a părui. [Sil. -că-i] /floc + suf. ~ăi
A SE FLOCĂÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de păruieli (cu cineva). [Sil. -că-i] /floc + suf. ~ăi
flocăí, flocăiésc, vb. IV (reg.) 1. a smulge (părul, fulgii, penele), a jumuli, a scărmăna. 2. a bate zdravăn (pe cineva). 3. a împrăștia (în aer).
flocăì v. a rupe părul, a scărmăna: flocăiește iedul și-l jumulește CR.
flocăĭésc v. tr. (d. flocĭ). Est. Fam. Zmulg flociĭ, scarmăn. Fig. Bat, trag o trînteală: acest cîne l-a flocăit răŭ pe cel-lalt. V. străfloc.
flocăi vb. v. PĂRUI.
flocăí, flocăiesc, vb. tranz. – A jumuli de pene (Hotea, 2006). A smulge părul. – Din floc + suf. -ăi (Scriban, DEX, MDA).
flocăí, flocăiesc, vb. tranz. – A jumuli de pene (Hotea 2006). A smulge părul. – Din floc + -ăi.

flocăi dex

Intrare: flocăi
flocăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a