FLIRTÁ, flirtez, vb. I. Intranz. A fi în flirt cu cineva. – Din fr. flirter.

FLIRTÁ, flirtez, vb. I. Intranz. A fi în flirt cu cineva. – Din fr. flirter.

FLIRTÁ, flirtez, vb. I. Intranz. (În jargonul burgheziei) A avea o legătură de dragoste ușoară, nestatornică; a susține o conversație ușuratică cu o persoană de sex opus. V. cocheta. Fac sport... beau ceai, dansez și, cînd am nevoie de ceva agreabil, flirtez. CAMIL PETRESCU, T. II 16. Femeile se civilizase, vorbeau franțuzește, cîntau din clavir și... flirtau cu bonjuriștii. IBRĂILEANU, SP. CR. 110.

flirtá (a ~) vb., ind. prez. 3 flirteáză

flirtá vb., ind. prez. 1 sg. flirtéz, 3 sg. și pl. flirteáză

FLIRTÁ vb. a cocheta.

FLIRTÁ vb. I. intr. A fi în flirt cu cineva. [< fr. flirter, cf. engl. flirt].

FLIRTÁ vb. intr. a fi în flirt cu cineva. (< fr. flirter)

A FLIRTÁ ~éz intranz. (despre persoane de sex opus) A fi în flirt (cu cineva). /<fr. flirter

FLIRTA vb. a cocheta.