flirtare definitie

2 intrări

10 definiții pentru flirtare

FLIRTÁ, flirtez, vb. I. Intranz. A fi în flirt cu cineva. – Din fr. flirter.
FLIRTÁ, flirtez, vb. I. Intranz. A fi în flirt cu cineva. – Din fr. flirter.
FLIRTÁ, flirtez, vb. I. Intranz. (În jargonul burgheziei) A avea o legătură de dragoste ușoară, nestatornică; a susține o conversație ușuratică cu o persoană de sex opus. V. cocheta. Fac sport... beau ceai, dansez și, cînd am nevoie de ceva agreabil, flirtez. CAMIL PETRESCU, T. II 16. Femeile se civilizase, vorbeau franțuzește, cîntau din clavir și... flirtau cu bonjuriștii. IBRĂILEANU, SP. CR. 110.
flirtá (a ~) vb., ind. prez. 3 flirteáză
flirtá vb., ind. prez. 1 sg. flirtéz, 3 sg. și pl. flirteáză
FLIRTÁ vb. a cocheta.
FLIRTÁ vb. I. intr. A fi în flirt cu cineva. [< fr. flirter, cf. engl. flirt].
FLIRTÁ vb. intr. a fi în flirt cu cineva. (< fr. flirter)
A FLIRTÁ ~éz intranz. (despre persoane de sex opus) A fi în flirt (cu cineva). /<fr. flirter
FLIRTA vb. a cocheta.

flirtare dex

Intrare: flirta
flirta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: flirtare
flirtare infinitiv lung