Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 585109:

flíntă f., pl. e (pol. ceh. ung. flinta, d. germ. flinte, engl. flint, germ. de jos vlint, vgerm. și mgerm. flins, cremene, cu care luaŭ foc puștile vechĭ). Pușcă lungă din vechime.

Flintă dex online | sinonim

Flintă definitie