FLINTULÍȚĂ, flintulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui flintă. – Flintă + suf. -uliță.

FLINTULÍȚĂ, flintulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui flintă. – Flintă + suf. -uliță.

FLINTULÍȚĂ, flintulițe, s. f. (Popular) Diminutiv al lui flintă. Decît cu picioare-n ițe, Mai bine c-o flintuliță. PĂSCULESCU, L. P. 242.

flintulíță (pop.) s. f., g.-d. art. flintulíței; pl. flintulíțe

flintulíță s. f., g.-d. art. flintulíței; pl. flintulíțe