Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru flint

FLINT s. n. Varietate de silice. ◊ Sticlă flint = sticlă optică cu indice de refracție relativ mare, fabricată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu. – Din germ. Flint, engl. flint.
FLINT s. n. Varietate de silice. ◊ Sticlă flint = sticlă optică cu indice de refracție relativ mare, fabricată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu. – Din germ. Flint, engl. flint.
flint s. n.
flint s. n.
FLINT s.n. Varietate naturală de opal. ◊ Sticlă flint = sticlă optică formată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu, cu însușiri speciale foarte dispersive. [< fr., engl. flint(-glass)].
FLINT s. n. varietate naturală de opal. ♦ sticlă ~ = sticlă optică formată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu, cu însușiri speciale. (< germ. Flint, engl. flint)
flint, (engl.= silicolit) → chert.
FLINT, oraș în N S.U.A. (Michigan), la NV de Detroit; 430,5 mii loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicații. Mare centru al ind. de automobile (General Motors). Motoare de avioane, aparataj electrotehnic, biciclete, vopsele și lacuri. Institut tehnologic.

flint definitie

flint dex

Intrare: flint
flint substantiv neutru