fligorn definitie

11 definiții pentru fligorn

FLIGÓRN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare. – Din germ. Flügelhorn.
FLIGÓRN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare. – Din germ. Flügelhorn.
FLIGÓRN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din alamă și prevăzut cu clape. V. trompetă. Păcat că nu și-a adus Costan fligornul. Ar ieși altfel de cîntec de joc. SADOVEANU, O. V. 499. Clarinetele și fligornul tremură note limpezi. id. ib. VI 226.
fligórn s. n., pl. fligórnuri
fligórn s. n., pl. fligórnuri
FLIGÓRN s.n. Instrument de suflat din alamă, prevăzut cu clape, care se folosește mai ales în fanfare. [Var. flügelhorn s.n. / < germ. Flügelhorn].
FLIGÓRN s. n. instrument de suflat, din alamă, cu clape, asemănător trompetei, dar cu pavilionul mai larg. (< germ. Flügelhorn)
FLIGÓRN, fligornuri, s.n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă.
FLIGÓRN ~uri n. rar Instrument muzical de suflat, având forma unui tub (de alamă), cu un capăt lărgit în formă de pâlnie, prevăzut cu clape sau cu ventile, care emite sunete armonioase. /<germ. Flügelhorn
*fligórn n., pl. urĭ și oarne (germ. flügelhorn, corn cu cheĭ. V. goarnă). Trompetă cu cheĭ, cornet cu pistoane, cu clape.[1]
fligorn (< germ. Flügelhorn; it. flicorno; sp. fiscorno) 1. Instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei* dar cu pavilionul* mai larg, prevăzut cu 3-4 ventile*. Este acordat în si bemol, do și mi bemol (există și un f. piccolo acordat în fa). Sunetul său mai aspru decât al cornului* dar mai moale decât cel al trp., a făcut din f. un instr. predilect al fanfarelor (6), unde, alături de trp., deține vocea (2) sopranului (în orch. simf. este utilizat rar, de ex. la Mahler, Hindemith). Ambitusul (1) său este este de o octavă* și 1/2 (mi-si bemol, pentru f. acordat în si bemol). Echiv. germ. Bügelhorn (< fr., engl. bugle). Prin unele caracteristici, corespunde saxhornului* sopr. 2. Denumirea familiei de instr., născută din din f. (1). În afara f. (1), care deține rolul vocii superioare, acestei familii îi aparțin: f. alto (germ. Althorn), f. tenor (germ. Tenorhorn), f. bariton [germ. Baryton (II, 3); v. eufoniu (2)], tuba*, heliconul (2), susafonul*. Spre deosebire de f. (1) și, uneori, de f. alto care au forma trp., celelalte f. au forma tubei.

fligorn dex

Intrare: fligorn
fligorn substantiv neutru