flibustiér (rar) (-ti-er) s. m., pl. flibustiéri

flibustiér s. m. (sil. -ti-er), pl. flibustiéri

FLIBUSTIÉR s.m. (Rar) Hoț de mare, pirat care prăda în apele americane prin sec. XVII-XVIII. ♦ (Fig.) Hoț, pungaș. [Pron. -ti-er. / < fr. flibustier, cf. engl. fleeboster].

FLIBUSTIÉR s. m. 1. hoț de mare, pirat care prăda în apele americane. 2. (fig.) hoț, pungaș. (< fr. flibustier, engl. fleeboster)

*flibustiér m. (fr. flibustier, d. ol. vrijbuiter, d. vrij, germ. frei, și buiten, germ. beuten, a prăda, beute, pradă, de unde vine fr. butin). Pirat corsar american din sec. XVII și XVIII. – Filibustieriĭ formaŭ o asociațiune, eraŭ aliațĭ cu tîlhariĭ de pe uscat, aveaŭ cartierul în insula Tortuga și ca scop prădarea corăbiilor spaniole. Înseamnă și azĭ „pirat”.[1]