Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru flexiune

FLEXI├ÜNE, flexiuni, s. f. 1. ├Äncovoiere, ├«ndoire; ml─âdiere. ÔÖŽ Mi╚Öcare de ├«ndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 2. Totalitatea schimb─ârilor pe care le sufer─â forma unui cuv├ónt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Pr.: -xi-u-] ÔÇô Din fr. flexion, lat. flexio, -onis.
FLEXI├ÜNE, flexiuni, s. f. 1. ├Äncovoiere, ├«ndoire; ml─âdiere. ÔÖŽ Mi╚Öcare de ├«ndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 2. Totalitatea schimb─ârilor pe care le sufer─â forma unui cuv├ónt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Pr.: -xi-u-] ÔÇô Din fr. flexion, lat. flexio, -onis.
FLEXI├ÜNE, flexiuni, s. f. 1. ├Äncovoiere, ├«ndoire; ml─âdiere. Piesele de ma╚Öini s├«nt supuse la ├«ntindere, ap─âsare, flexiune etc. ÔŚŐ (La gimnastic─â) Flexiunea genunchiului. 2. (Gram.) Totalitatea schimb─ârilor pe care le sufer─â forma unui cuv├«nt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. ├Äntre formarea cuvintelor ╚Öi flexiune este o mare asem─ânare. GRAUR, F. L. 41. ÔÇô Pronun╚Ťat: -xi-u-.
flexi├║ne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. flexi├║nii; pl. flexi├║ni
flexi├║ne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. flexi├║nii; pl. flexi├║ni
FLEXI├ÜNE s. 1. arcuire, curbare, ├«ncovoiere, ├«ndoire. (Mi╚Öc─âri de ~, ├«n gimnastic─â.) 2. (GRAM.) (├«nv.) plecare. (~ ├«n limba rom├ón─â.) 3. (GRAM.) flexiune nominal─â = declinare, declina╚Ťie, (├«nv.) plecare. (~ unui substantiv.)
FLEXIÚNE s. v. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire.
FLEXIÚNE s.f. 1. Încovoiere; mlădiere. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima anumite raporturi gramaticale. [Pron. -xi-u-, var. flexie s.f. / < fr. flexion, lat. flexio].
FLEXIÚNE s. f. 1. încovoiere, îndoire; mlădiere. 2. totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. (< fr. flexion, lat. flexio)
FLEXI├ÜNE ~e f. 1) Mi╚Öcare de ├«ndoire; ml─âdiere. 2) Ansamblu de modific─âri pe care le sufer─â un cuv├ónt, pentru a exprima diverse valori gramaticale. ÔŚŐ ~ nominal─â (pronominal─â) declinare. ~ verbal─â conjugare. [Sil. -xi-u-] /<fr. flexion, lat. flexio, ~onis
flexiune f. 1. ├«ncovoiere, ml─âdiere; 2. Gram. modific─âri produse ├«n dezinen╚Ťa vorbelor prin declinare ╚Öi conjugare.
*flexi├║ne f. (lat. fl├ęxio, -├│nis, d. fl├ęctere, flexum, a ├«ndoi, a ├«ncovo─şa. Cp. cu ├«m-pletesc). Ac╚Ťiunea de a ├«ndoi: flexiunea genunch─şulu─ş. Starea lucrulu─ş ├«ndoit: flexiunea unu─ş resort. Gram. Modificarea produs─â ├«n desinen╚Ťa unu─ş cuv├«nt pin declinare or─ş conjugare. V. mo╚Ťiune.
flexiune s. v. ARCUIRE. CURBARE. ÎNCOVOIERE., ÎNDOIRE.
FLEXIUNE s. 1. arcuire, curbare, ├«ncovoiere, ├«ndoire. (Mi╚Öc─âri de ~, ├«n gimnastic─â.) 2. (GRAM.) (├«nv.) plecare. (~ ├«n limba rom├ón─â.) 3. (GRAM.) flexiune nominal─â = declinare, declina╚Ťie, (├«nv.) plecare. (~ unui substantiv.)
FLEXI├ÜNE s. f. (< fr. flexion, lat. flexio ÔÇ×├«ndoireÔÇŁ): totalitatea schimb─ârilor pe care le sufer─â forma unui cuv├ónt pentru a exprima anumite raporturi sau valori gramaticale. ÔŚŐ ~ nomin├íl─â: f. caracteristic─â numelui (substantivului, adjectivului ╚Öi numeralului). Ea apeleaz─â la categoriile gramaticale de num─âr ╚Öi de caz (la substantiv), de gen, num─âr ╚Öi caz (la adjectivul calificativ) ╚Öi de gen ╚Öi caz (la numeral). Se realizeaz─â cu ajutorul articolelor, al desinen╚Ťelor ╚Öi al adjectivelor (calificative proclitice ╚Öi pronominale). ÔŚŐ ~ pronomin├íl─â: f. caracteristic─â pronumelor ╚Öi adjectivelor pronominale. Ea apeleaz─â la categoriile gramaticale de gen, de num─âr, de caz ╚Öi par╚Ťial de persoan─â (la pronumele personale, de ├«nt─ârire, reflexive ╚Öi posesive) ╚Öi se realizeaz─â cu ajutorul desinen╚Ťelor caracteristice de genitiv-dativ -ui, -ei ╚Öi -or. ÔŚŐ ~ verb├íl─â: f. caracteristic─â verbelor. Ea apeleaz─â la categoriile gramaticale de diatez─â, de mod, de timp, de persoan─â, de num─âr ╚Öi accidental (la participiu) de gen. Se realizeaz─â cu ajutorul sufixelor, al desinen╚Ťelor ╚Öi al verbelor auxiliare morfologice. ÔŚŐ ~ sint├ętic─â: f. realizat─â cu ajutorul desinen╚Ťelor, al articolelor hot─âr├óte enclitice ╚Öi al sufixelor, care fac corp comun cu p─âr╚Ťile de vorbire la care se ata╚Öeaz─â. Este ├«nt├ólnit─â la substantiv, la adjectiv, la pronume, la numeralul unu (un) ÔÇô una (o) ╚Öi la verb. ÔŚŐ ~ anal├ştic─â: f. realizat─â cu ajutorul prepozi╚Ťiilor, al articolului hot─âr├ót proclitic lui, al articolului demonstrativ, al articolului nehot─âr├ót ╚Öi al adjectivelor proclitice, care nu fac corp comun cu p─âr╚Ťile de vorbire pe care le ├«nso╚Ťesc. Este ├«nt├ólnit─â la substantiv, la numeral ╚Öi la verb. ÔŚŐ ~ int├ęrn─â: f. care const─â ├«n modificarea r─âd─âcinii sau a temei cuv├óntului cu ajutorul alternan╚Ťelor fonetice. Limba rom├ón─â are o flexiune intern─â foarte bogat─â. ÔŚŐ ~ ext├ęrn─â: f. care const─â ├«n modificarea termina╚Ťiei cuv├óntului cu ajutorul articolului hot─âr├ót enclitic, al sufixelor ╚Öi al desinen╚Ťelor.

Flexiune dex online | sinonim

Flexiune definitie

Intrare: flexiune
flexiune substantiv feminin
  • silabisire: -xi-u-