Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru flexionare

FLEXION├ü, flexionez, vb. I. 1. Refl. A se ├«ncovoia, a se ├«ndoi. 2. Tranz. A schimba termina╚Ťiile cuvintelor dup─â gen, num─âr, caz ╚Öi persoan─â. [Pr.: -xi-o-] ÔÇô Din flexiune.
FLEXION├üR, -─é, flexionari, -e, adj. 1. Care se ├«ndoaie, care se ├«ncovoaie. 2. Care are flexiune (2); flexibil. [Pr.: -xi-o-] ÔÇô Dup─â fr. flexionnel.
FLEXION├ü, flexionez, vb. I. (Rar) 1. Refl. A se ├«ncovoia, a se ├«ndoi. 2. Tranz. A schimba termina╚Ťiile cuvintelor dup─â gen, num─âr, caz ╚Öi persoan─â. [Pr.: -xi-o-] ÔÇô Din flexiune.
FLEXION├üR, -─é, flexionari, -e, adj. 1. Care se ├«ndoaie, care se ├«ncovoaie. 2. Care are flexiune (2); flexibil. [Pr.: -xi-o-] ÔÇô Dup─â fr. flexionnel.
FLEXION├üR, -─é, flexionari, -e, adj. (Gram.) Care are flexiune. Limba rom├«n─â este o limb─â flexionar─â. Ôľş Am dat mai sus exemplul rom. ┬źc├«nta┬╗, al─âturi de care am citat nu numai diverse forme flexionare ale lui, ci ╚Öi cuvinte din aceea╚Öi familie. IORDAN, L. R. 271.
flexioná (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 flexioneáză
flexionár (-xi-o-) adj. m., pl. flexionári; f. flexionáră, pl. flexionáre
flexioná vb. (sil. -xi-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. flexioneáză
flexionár adj. m. (sil. -xi-o-), pl. flexionári; f. sg. flexionáră, pl. flexionáre
FLEXIONÁR adj. v. flexibil.
FLEXION├ü vb. I. tr. A schimba termina╚Ťiile cuvintelor dup─â gen, num─âr ╚Öi caz. [Pron. -xi-o-. / < fr. flexionner].
FLEXIONÁR adj. (Despre o limbă) Care posedă flexiune. [După fr. flexionnel].
FLEXION├ü vb. tr. a schimba termina╚Ťiile cuvintelor dup─â gen, num─âr ╚Öi caz. (< fr. flexionner)
FLEXION├üR, -─é adj. (despre cuvinte) care posed─â flexiune (2). ÔÖŽ limb─â ~─â = limb─â ├«n care raporturile gramaticale se exprim─â prin afixe perfect sudate cu tema cuv├óntului. ÔŚŐ flexibil. (dup─â fr. flexionnel)
A FLEXION├ü ~├ęz 1. tranz. A face s─â se flexioneze. 2. intranz. (despre cuvinte) A schimba forma (├«n procesul declin─ârii sau conjug─ârii). [Sil. -xi-o-] /Din flexiune
A SE FLEXIONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri elastice) A căpăta formă de arc; a se îndoi; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. [Sil. -xi-o-] /Din flexiune
FLEXIONÁR ~ă (~i, ~e) (despre limbi) Care posedă flexiune. [Sil. -xi-o-] /<fr. flexionnel
flexionar a. care are flexiuni: limbi flexionare sunt greaca și latina.
*flexion├ír, -─â adj. (d. flexiune cu term. -onar). Care are flexiun─ş, supus flexiuni─ş: limba latin─â ╚Öi greceasc─â e flexionar─â.
FLEXIONAR adj. (GRAM.) flexibil, (înv.) plecat, plecător. (Formă ~.)
FLEXIONÁR, -Ă adj. (după fr. flexionnel): în sintagmele categorie gramaticală flexionară, formă flexionară, grup flexionar, limbă flexionară, sufix flexionar, temă flexionară și variantă flexionară (v.).

Flexionare dex online | sinonim

Flexionare definitie

Intrare: flexiona
flexiona verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -xi-o-
Intrare: flexionat
flexionat participiu
flexionare infinitiv lung
Intrare: flexionar
flexionar adjectiv
  • silabisire: -xi-o-