FLENCĂNÍ, flencănesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A trăncăni, a vorbi multe și fără rost. Ia tacă-ți gura și nu mai flencăni. POPESCU, B. II 105. – Variante: fleoncăní, fleorcăí vb. IV.

FLEONCĂNÍ vb. IV v. flencăni.

FLEONCĂNÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

fleoncănì v. a flecări, a spune verzi și uscate.

flencăĭésc și -ănésc (vest), fleoncăĭésc și -ănésc (est), v. intr. (eo dift. Imit. înrudit cu rut. flinĭkati, a scînci). Iron. Vorbesc mult și plicticos, dîrdîĭ: ĭa nu maĭ fleoncăni, măĭ!

fleoncăĭésc, -ănésc, V. flencăĭesc.

fleoncăni vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.