Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru fleoanc─â

fleanc─â sf [At: ISPIRESCU, L. 69 / V: ~eoa~, ~eoarc─â, flioa~, floa~ / Pl: ? / E: nct] (Dep) 1 (Fam) Gur─â (ca organ al vorbirii). 2 (Fam; ├«e) ╚Üine-╚Ťi (sau ├«nchide-╚Ťi, tac─â-╚Ťi) ~ Taci! 3 (├Äae) Nu mai vorbi f─âr─â rost! 4 (Fam; ├«s) Bun de ~ Bun de gur─â. 5 (Reg) Femeie intrigant─â. 6 (Reg) Femeie vorb─ârea╚Ť─â. 7 (Trs) Femeie proast─â ╚Öi ne├«ngrijit─â. 8 (├Äf fleoarc─â) Femeie depravat─â.
FLE├üNC─é s. f. (Fam.) Gur─â (ca organ al vorbirii). ÔŚŐ Expr. ╚Üine-╚Ťi (sau ├«nchide-╚Ťi, tac─â-╚Ťi) fleanca! = taci! nu mai vorbi f─âr─â socoteal─â! [Var.: fleo├ínc─â, fleo├írc─â s. f.] ÔÇô Et. nec.
FLEOÁNCĂ s. f. v. fleancă.
FLEOÁRCĂ s. f. v. fleancă.
FLE├üNC─é s. f. (Fam.; depr.) Gur─â (ca organ al vorbirii). ÔŚŐ Expr. ╚Üine-╚Ťi (sau ├«nchide-╚Ťi, tac─â-╚Ťi) fleanca! = taci! nu mai vorbi f─âr─â socoteal─â! [Var.: fleo├ínc─â, fleo├írc─â s. f.] ÔÇô Et. nec.
FLEOÁNCĂ s. f. v. fleancă.
FLEOÁRCĂ s. f. v. fleancă.
FLEO├üNC─é, fleoance, s. f. (Familiar, depreciativ) Gur─â, gur─â-spart─â. Ca s─â scape de g├«ra-m├«ra, c─â nu-i mai t─âcea fleoanca, puse de-l t─âie. ISPIRESCU, L. 69. ÔŚŐ Expr. ╚Üine-╚Ťi (sau ├«nchide-╚Ťi, tac─â-╚Ťi) fleoanca! = taci, nu mai vorbi f─âr─â socoteal─â! ÔÇô Pronun╚Ťat fleoan-. ÔÇô Variant─â: fleo├írc─â (CAMILAR, N. II 347) s. f.
FLEOÁRCĂ s. f. v. fleoancă.
fleáncă (fam.) s. f.
fleáncă s. f.
FLEÁNCĂ s. v. gură.
FLE├üNC─é f. fam. depr.: Tac─â-╚Ťi (sau ├«nchide-╚Ťi, ╚Ťine-╚Ťi) ~a! Taci! ├«nchide gura! /Orig. nec.
fleáncă (fleoáncă), s.f. (pop. și fam.) 1. gură; gură-rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit.
fleoáncă s.f. (pop. și fam.) 1. gură, gură rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit. 3. (înv.) lulea cu ciubuc.
fleancă f. bot, gură. V. fleoancă și treanca-fleanca.
fleoanc─â f. 1. bot; 2. fam. gur─â: tac─â-╚Ťi fleoanca! 3. lulea cu ciubuc. [V. fleac].
fle├ínc─â (vest) ╚Öi fleo├ínc─â (est) f., pl. flenc─ş, fleoance (d. a flenc─âni, a fleonc─âni). Iron. Gur─â, vorb─â: tac─â-╚Ť─ş fleanca!
fleoáncă, V. fleancă.
fleanc─â s. v. GUR─é.
treanca-fleanca s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.
fle├ínc─â, s.f. ÔÇô (pop.) Gur─â; gur─â-rea. ÔÇô Et. nec. (DEX, MDA); din a flenc─âni, a fleonc─âni (Scriban).
tac─â-╚Ťi ca╚Ťa! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, lini╚Öte!, ├«nceteaz─â!

Fleoanc─â dex online | sinonim

Fleoanc─â definitie

Intrare: fleanc─â
fleanc─â substantiv feminin
fleoanc─â
fleoarc─â