fleică definitie

9 definiții pentru fleică

FLÉICĂ, fleici, s. f. Bucată de carne de pe pântecele bovinelor, care se consumă de obicei friptă la grătar. – Din germ. Flecken.
FLÉICĂ, fleici, s. f. Bucată de carne de pe pântecele bovinelor, care se consumă de obicei friptă la grătar. – Din germ. Flecken.
FLÉICĂ, fleici, s. f. Bucată de carne de pe pîntecele bovinelor, din care se face, de obicei, friptură la grătar. Ai să simți mirosul... de cîrnați și de fleici. CARAGIALE, O. VII 300. Bagă fleici prin foi de rînd Și-i dă ursului să-mbuce. PANN, P. V. II 13.
fléică (flei-) s. f., g.-d. art. fléicii; pl. fleici
fléică s.f. (sil. flei-), g.-d. art. fléicii; pl. fleici
fléică (fléici), s. f. – Bucată de carne pentru grătar. Germ. (săs.) Fleckén (DAR).
FLÉICĂ ~ci f. 1) Carne de vită tăiată de pe burtă. 2) Fel de mâncare pregătită din astfel de carne. [Sil. flei-că] /<germ. Flecken
fleică f. felie de carne dintre coaste și șold, friptă la grătar. [V. fleac].
fléĭcă f., pl. ĭ (imit. rudă cu fleac). Munt. Partea cărniĭ de vacă de la pîntece. Friptură din asemenea carne. V. vrăbioară.

fleică dex

Intrare: fleică
fleică substantiv feminin
  • silabisire: flei-că