flecăreală definitie

9 definiții pentru flecăreală

flecărea sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, 156, 5/4 / Pl: ~eli / E: flecări + -eală] (Fam) Vorbărie fără rost Și: flecărie, pălăvrăgeală, (nob) flecăitură, (nob) flecăritură.
FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. -eală.
FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. -eală.
FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie. Lupta împotriva flecărelii, împotriva atitudinii lipsite de răspundere a unor oameni care vor să pară informați este o datorie de seamă a organizațiilor de partid și a aparatului de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 66.
flecăreálă s. f., g.-d. art. flecărélii; pl. flecăréli
flecăreálă s. f., g.-d. art. flecărélii; pl. flecăréli
FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, verbalism, verbiaj, verbigerație, verbozitate, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dârdâială, dârdâit.
flecăreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a flecări. V. scovardă.
FLECĂREA s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit.

flecăreală dex

Intrare: flecăreală
flecăreală substantiv feminin