fleandră definitie

2 intrări

17 definiții pentru fleandră

fleandră sf vz fleandură
fleandură sf [At: ȘEZ. V, 73 / V: ~dără, ~dră / Pl: flenduri / E: ns cf săs flender] 1 (Pfm) Obiect de îmbrăcăminte rupt Și: buleandră, fleanță (1), zdreanță. 2 (Arg) Prostituată. 3 (Reg) Așchie de lemn. 4 (Reg) Lovitură cu dosul palmei.
FLEÁNDRĂ s. f. v. fleandură.
FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleándră s. f.] – Cf. săs. flander.
FLEÁNDRĂ s. f. v. fleandură.
FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleándră s. f.] – Cf. săs. flander.
FLEÁNDRĂ s. f. v. fleandură.
FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. Picioarele lui mari, late, se alăturară, se strînseră unul lîngă altul, ca rușinate de flendurile pline de glod care le înveleau. CAMILAR, N. II 239. Sara, se culca sus, pe patul cizmăriei, între botine, între unelte, între calupuri, și se învălea cu niște flenduri. SADOVEANU, O. III 569. – Variantă: fleándră (CAMILAR, N. II 454) s. f.
fleándură s. f., g.-d. art. fléndurii; pl. flénduri
fleándură s. f., g.-d. art. fléndurii; pl. flénduri
FLEÁNDURĂ s. v. cârpă.
FLEÁNDURĂ flénduri f. Obiect de îmbrăcăminte ponosit și rupt; boarfă; buleandră. [G.-D. flendurii] /<săs. flander
fleándură, flénduri, s.f. (reg.) 1. zdreanță, haină zdrențuită din care curg petecele. 2. femeie prostituată; buleandră, fleoarță, fleorțotină, fleștură, șuleandră.
fleandură f. sdreanță [Cf. sas. FLINDER-FLANDER, de tot sdrențeros].
fleándură f., pl. flendurĭ (rudă cu buleandră. Cp. cu turc. it. filandra, fr. filandre, filament, ĭarbă care se prinde de corăbiĭ, și cu ceh. sîrb. flandra, pol. fladra, rut. flóndra, fleoarță). Mold. Trans. Buleandră. Fig. Fleoarță. V. bleandă 1.
FLEANDURĂ s. buleandră, cîrpă, otreapă, petică, zdreanță, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandră, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., in Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.)
fleándură, flenduri, (fleandră), s.f. – 1. Haină ruptă, zdreanță. 2. Prostituată; femeie ușoară: „M-o făcut curvă și fleandură și-n tăte felurile” (Memoria, 2014: 147; Oarța de Sus). – Cf. săs. flander „zdrențuros” (Șăineanu, DEX, MDA).

fleandră dex

Intrare: fleandură
fleandură substantiv feminin
fleandră
Intrare: fleandră
fleandră